ICCJ. Decizia nr. 893/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 893
Dosar nr. 20808/1/200.
Nr. vechi 9793/2003
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2000 la Tribunalul Suceava, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâţii: Municipiul Suceava, prin Primar şi C.N.S.L.R. F., filiala Suceava, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
a) radierea dreptului de proprietate înscris pentru Statul Român şi C.N.S.L.R. F. în C.F. a com.cad. Suceava cu privire la imobilele compuse din casa nr. 1485 şi teren identice cu p.f.230/6; 230/1 şi 1411;
b) înscrierea dreptului de proprietate cu privire la aceste imobile succesiv G.E.L. şi reclamant, ca moştenitor testamentar al acesteia;
c) obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilele menţionate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că imobilul casă cu grădină a aparţinut preotului I. ce a fost moştenit de nepoata sa, I.E. de la care a fost naţionalizat conform art. I din Decretul nr. 92/1950, deşi aceasta era exceptată de la naţionalizare conform art. II din acelaşi decret, fiind pensionară la data naţionalizării.
I.E. a decedat fără urmaşi, iar nepoata sa, G.E.L. a moştenit-o, ultima decedând în anul 1998, reclamantul fiind moştenitorul testamentar al acesteia.
La data de 15 februarie 2001 a fost introdus în cauză în calitate de pârât Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice (fila 45 dosar nr. 9333/2000).
Fiind astfel învestit, Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 201 din 21 iunie 2001, a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut nelegal, cu încălcarea prevederilor art. II din Decretul nr. 92/1950, întrucât autoarea reclamantului I.E., era exceptată de la naţionalizare, fiind pensionară la data naţionalizării.
S-a mai reţinut că reclamantul are calitate procesuală activă, fiind moştenitorul defunctei G.E.L. care, la rândul ei, a fost moştenitoarea defunctei I.E.
Prin Decizia civilă nr. 58 din 7 decembrie 2001, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile formulate de pârâţii Municipiul Suceava, prin primar şi de Ministerul Finanţelor, a anulat sentinţa nr. 201 din 21 iunie 2001 şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Judecătoria Suceava.
Prin Decizia civilă nr. 514 din 12 februarie 2003 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de reclamantul C.I., a casat Decizia nr. 58 din 7 decembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa supremă a statuat că stabilirea instanţei competente de a soluţiona acţiunea se rezolvă în raport de valoarea bunului potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., or la data introducerii acţiunii (17 octombrie 2000) valoarea imobilului era peste 150.000.000 lei, aşa încât, în mod greşit instanţa de apel a stabilit că judecătoria ar fi competentă să judece litigiul ca instanţă de fond.
Rejudecând, Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 71 din 16 septembrie 2003, a respins ca tardiv apelul declarat de D.G.F.P.C.F. Suceava împotriva sentinţei civile nr. 201 din 21 iunie 2003 a Tribunalului Suceava.
A admis apelul formulat de pârâtul Municipiul Suceava, prin primar împotriva aceleiaşi sentinţe pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că apelul D.G.F.P. Suceava a fost declarat tardiv, întrucât hotărârea primei instanţe a fost comunicată apelantei-pârâte la data de 27 iulie 2001, iar apelul a fost declarat la data de 22 august 2001, peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
S-a mai reţinut lipsa vocaţiei succesorale a autoarei reclamantului, G.E.L., după defuncta I.E., proprietara imobilului.
Instanţa a motivat în sensul că autoarea reclamantei, defuncta G.E.L. este fiica lui V.B., nepoată a lui E. şi E.B., deci E.B. era soră cu I.E. (proprietara).
Cu alte cuvinte, bunica lui G.E.L. era soră cu mama lui I.E., deci G.E.L. este rudă de gradul V cu defuncta I.E., proprietara imobilelor.
În aceste împrejurări, faţă de dispoziţiile art. 676 C. civ., autoarea reclamantului G.E.L., nu este moştenitoarea legală a proprietarei I.E. şi deci nu are vocaţie succesorală după aceasta.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Suceava şi reclamantul C.I.
Prin recursul declarat, D.G.F.P. Suceava, ca mandatar al Ministerului Finanţelor Publice, critică Decizia atacată prin aceea că în mod greşit i-a fost respins ca tardiv apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 201 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Suceava, întrucât sentinţa i-a fost comunicată la data de 1 august 2001, iar apelul a fost expediat prin poştă la data de 17 august 2001 conform borderoului aflat la fila 8 din dosarul nr. 3508/2003 al Curţii de Apel Suceava şi a ştampilei poştei aplicată pe acest borderou.
Susţine că este eronată susţinerea instanţei de apel potrivit căreia comunicarea sentinţei primei instanţe s-a făcut la data de 27 iulie 2001, când în realitate comunicarea s-a făcut la data de 1 august 2001 potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 66 din dosarul de fond nr. 9333/2004.
În recursul declarat, reclamantul C.I. susţine că instanţa de apel a calculat greşit gradul de rudenie al autoarei sale G.E.L., aceasta având gradul IV faţă de proprietara imobilului, I.E. şi nu gradul V, instanţa confundând pe soţia proprietarului E.I. cu mama sa şi a calculat astfel un grad în plus.
Susţine că potrivit arborelui genealogic de la fila 7 din dosarul nr. 9333/2000 şi de la fila 61 dosar recurs 7793/2003, rezultă că I.E. de la care s-a naţionalizat imobilul a fost soţia lui I.S. (proprietarul imobilului) şi nu mama sa, cum a reţinut instanţa.
Cum I.S. a fost frate cu E.B. (bunica lui G.E.L.) rezultă că defuncta G.E.L. are gradul IV faţă de proprietarul imobilului, aşa încât nu s-au încălcat prevederile art. 676 C. civ. care prevede că dreptul de moştenire al rudelor colaterale este până la gradul IV inclusiv.
I. Referitor la recursul declarat de D.G.F.P. Suceava, ca mandatar al Ministerului Finanţelor Publice se constată a fi întemeiat pentru cele ce succed:
Potrivit dovezii de comunicare a sentinţei civile nr. 201 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Suceava aflată la fila 66 din dosarul nr. 9333/2000, rezultă că aceasta a fost comunicată Ministerului Finanţelor la data de 1 august 2001 şi nu la data de 27 iulie 2001 cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.
Apelul formulat de Ministerul Finanţelor a fost declarat prin adresa nr. 8727 din 16 august 2001, fiind expediat la data de 17 august 2001, conform borderoului recomandatelor din data de 17 august 2001.
Astfel, la poziţia 5 din acest borderou (fila 8 dosar nr. 3508/2004 al Curţii de Apel Suceava) apare înscrisă această adresă nr. 8727 (care reprezintă tocmai numărul de înregistrare a cererii de apel) ca fiind predată către Poşta Română la data de 17 august 2001.
Or, cererea de apel fiind expediată prin poştă, pentru calculul termenului de declarare a apelului, trebuia luată în considerare data poştei, care, potrivit ştampilei aplicate pe acest borderou este 17 august 2001.
Susţinerea instanţei de apel că acest document ar reprezenta un document unilateral de evidenţă este nefondată, din moment ce acest document are aplicată ştampila Poştei Române.
Cum, potrivit prevederilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenele se calculează pe zile libere, data de 17 august 2001 a fost ultima zi în care apelul putea fi declarat, aşa încât, în mod greşit instanţa de apel l-a respins ca tardiv.
Drept urmare, cum instanţa de apel a soluţionat apelul fără însă a intra în cercetarea fondului, se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi curte de apel pentru rejudecarea apelurilor formulate de Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Suceava şi Municipiul Suceava, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 201 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Suceava.
Pentru asigurarea unei judecăţi unitare în spiritul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi pentru a nu se priva părţile de un grad de jurisdicţie, se impune şi admiterea recursului declarat de reclamantul C.I. împotriva aceleiaşi decizii, urmând ca instanţa de rejudecare să aibă în vedere şi criticile formulate de acesta ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul C.I. şi pârâta D.G.F.P. Suceava, în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva deciziei civile nr. 71 din 16 septembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Suceava pentru rejudecarea apelurilor declarate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, prin mandatar D.G.F.P. Suceava şi Municipiul Suceava, prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 201 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 96/2006. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 897/2006. Civil → |
|---|
