ICCJ. Decizia nr. 9035/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9035
Dosar nr. 5979/44/200.
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 14 februarie 2002, N.P., moştenitor al defunctului său tată P.N., a solicitat Primăriei comunei Nicoreşti, prin notificarea formulată potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la acea dată, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 370 mp învecinat cu strada la răsărit şi apus, cu familia S. la miazăzi şi cu N.T. la miazănoapte, care a constituit proprietatea autorului său dobândită prin actul de vânzare transcris sub nr. 2673 din 19 noiembrie 1945 la Grefa Tribunalului Tecuci (fila 29 dosar fond).
Primarul comunei Nicoreşti, judeţul Galaţi, a emis dispoziţia nr. 773 din 7 aprilie 2004, prin care a respins cererea obiect al notificării cu motivarea că solicitantului i-a fost reconstituit în întregime dreptul de proprietate în aplicarea Legii nr. 18/1991, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (filele 22-23 dosar fond).
Pe cale de contestaţie formulată la 5 mai 2004, N.P. a atacat în justiţie dispoziţia de mai sus solicitând anularea ei şi restituirea terenului în natură, scop în care a susţinut ca fiind nereală motivarea dispoziţiei din sensul că a beneficiat de retrocedarea terenului prin Legea nr. 18/1991, întrucât terenul nu a făcut obiectul acestui act normativ, neaflându-se niciodată în patrimoniul vreunei cooperative agricole de producţie pentru că a fost preluat de stat prin expropriere în anul 1972 (fila 1 dosar fond).
Prin întâmpinare (fila 9 dosar fond), Primăria comunei Nicoreşti a susţinut că dispoziţia emisă de primar a fost motivată greşit, întrucât nu a avut cunoştinţă de situaţia reală a ternului, în realitate acesta fiind expropriat de la autorul contestatorului în anul 1972 în scopul construirii unui bloc de locuinţe şi a unor anexe ale acestuia (magazii pentru depozitarea bunurilor de foc şi grupuri sociale), lucrare care a fost executată.
Urmare susţinerilor de mai sus, contestatorul a completat conţinutul iniţial al contestaţiei în sensul că, păstrând cererea principală de restituire în natură, solicită în subsidiar, în măsura în care s-ar putea constata reale susţinerile din întâmpinare şi deci, restituirea în natură nu ar fi posibilă, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 486 din 4 martie 2005 prin care a admis contestaţia formulată de N.P., a anulat dispoziţia emisă de primar şi a obligat Primăria comunei Nicoreşti să facă ofertă de restituire prin echivalent contestatorului pentru terenul cerut a-i fi restituit în natură.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că terenul a fost expropriat în anul 1972 de la autorul contestatorului, fără despăgubirea acestuia, în scopul construirii unui bloc de locuinţe, lucrare care a fost realizată astfel încât nu poate fi restituit în natură, ceea ce impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
N.P. a declarat apel, în motivarea căruia a confirmat regimul juridic al terenului de imobil expropriat şi faptul că pe teren a fost construit un bloc de locuinţe, dar a susţinut că acesta nu ocupă funcţional întreg terenul, fiind posibilă restituirea parţială în natură în sensul prevederilor art. 11 alin. (3) C. proc. civ.
Referindu-se concret la partea liberă de construcţie şi deci restituibilă în natură, contestatorul a localizat-o ca fiind cea ce pe care s-au aflat grupuri sociale care în prezent sunt dezafectate, precum şi cea pe care sunt amplasate magazii pentru lemne care nu au făcut parte din obiectivul exproprierii.
În apel a fost încuviinţată şi administrată proba cu expertiză tehnică.
Raportul întocmit de inginer N.V.(filele 21-25 dosar apel)a constatat că blocul de locuinţe şi anexele acestuia ocupă suprafaţa totală 901,21 mp, care include şi terenul în litigiu de 370 mp, fiind posibil ca anexele constând în boxe pentru lemne să fie mutate pe alte amplasamente mai apropiate de blocul de locuinţe (2 variante), caz în care s-ar elibera suprafeţele de 168,12 mp într-o variantă sau de 257,65 mp în altă variantă.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a pronunţat Decizia civilă nr. 12/A din 20 ianuarie 2006, prin care a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa primei instanţe în sensul că:
- a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 257,65 mp, conform variantei a II-a din raportul de expertiză ing. N.V. şi
- a menţinut obligarea Primăriei comunei Nicoreşti de a face ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 112,35 mp.
În motivarea deciziei se arată că instanţa de apel a avut în vedere conţinutul raportului de expertiză şi prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în raport cu care a constatat că este posibilă restituirea parţială şi în natură a terenului.
Primăria comunei Nicoreşti a declarat recurs susţinând că Decizia din apel a fost dată cu încălcarea legii, deoarece ulterior anului 1990 construcţiile şi terenul aferent au fost înstrăinate foştilor chiriaşi şi unor societăţi comerciale, iar restituirea în natură nu poate fi condiţionată de demodarea unor construcţii aflate pe teren.
Ca urmare, se cere desfiinţarea hotărârii recurate.
Recursul astfel motivat se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi este întemeiat pentru cele ce succed:
Ca situaţie de fapt este pe deplin lămurit că terenul a fost expropriat în scopul construirii unui bloc de locuinţe şi a unor anexe necesare normalei lui utilizări, iar scopul exproprierii a fost realizat terenul fiind aferent acestor construcţii, care îl ocupă funcţional în întregime, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora „în cazul în care, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întreg ternul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil".
Ca urmare, legea a fost corect aplicată de către prima instanţă.
În schimb, instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 11 alin. (3) din lege, care vizează o altă situaţie decât cea din cauza de faţă, anume cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, ipoteză în care persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, măsurile reparatorii prin echivalent acordându-se pentru partea din teren ocupată de construcţii noi pentru cea necesară bunei utilizări a acestora.
Aşadar, pentru a fi fost aplicabil cel din urmă text în speţă, ar fi trebuit ca anexa în discuţie să fi fost demolată, lăsând astfel liberă porţiunea de teren pe care a existat, nefiind suficient pentru restituirea în natură, în viziunea legii, să existe posibilitatea eliberării terenului prin demolarea ulterioară a construcţiei şi reamplasarea ei.
În raport cu cele preced, pentru cazul de casare arătat şi în temeiul art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, iar hotărârea atacată va fi casată, cu consecinţa păstrării soluţiei date în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria comunei Nicoreşti împotriva deciziei nr. 12/A din 20 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi păstrează sentinţa civilă nr. 486 din 4 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8991/2006. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9039/2006. Civil → |
|---|
