ICCJ. Decizia nr. 9039/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9039
Dosar nr. 15817/1/200.
Nr. vechi 3862/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă introdusă la 30 iunie 2004, reclamanţii N.M., C.G., C.C., C.D., C.V. şi C.P. au chemat în judecată pe pârâta SC C.E.R. pentru a fi obligată să-i despăgubească în echivalentul unor terenuri arabile şi pădure în suprafaţă de 9,70 ha situate în comuna Câlnic, satul Honoreasca, judeţul Gorj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia civilă, fixându-i-se termen de judecată la 6 septembrie 2004, şedinţă publică în care reclamanţii au modificat oral obiectul acţiunii în obligarea pârâtei de a le soluţiona notificarea pe care i-au trimis-o la data de 7 februarie 2002 şi la care nu a răspuns.
Tribunalul Gorj, secţia civilă, a pronunţat sentinţa nr. 230 din 6 septembrie 2004, prin care a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să emită dispoziţie prin care să răspundă reclamanţilor la notificare.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 4330 din 17 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Prin primul motiv de apel pârâta a invocat încălcarea de către tribuna a prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. constând în faptul că a judecat pricina fără a comunica pârâtului cererea modificată a reclamanţilor în vederea facerii întâmpinării.
Instanţa de apel a hotărât că motivul de apel nu este întemeiat întrucât pârâta nu a invocat şi nu a dovedit existenţa unei vătămări cauzată de actul de procedură nelegal, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Al doilea motiv de apel vizează însăşi soluţia dată fondului, pârâta susţinând că notificarea pe care i-au trimis-o reclamanţii a rămas fără obiect ca urmare a faptului că au fost înscrişi în anexa nr. 39 conform Hotărârii nr. 3153/2002 emisă de Comisia judeţeană Gorj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Şi acest motiv a fost calificat ca nefondat de către instanţa de apel, care a statuat că, indiferent de temeinicia cererii obiect al notificării, pârâta avea obligaţia de a o soluţiona potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta SC C.E.R. S.A. solicitând casarea acesteia şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată introdusă de reclamanţi.
Prin primul motiv de recurs s-a susţinut că instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. , deoarece avea obligaţia de a dispune amânarea pricinii şi comunicarea încheierii de şedinţă, prin care reclamanţii au modificat obiectul litigiului, în vederea facerii întâmpinării.
Prin al doilea motiv de recurs, pârâta a susţinut că notificarea adresată de reclamanţi a rămas fără obiect în momentul în care aceştia au fost înscrişi în anexa nr. 39 a Hotărârii nr. 3153/2002 cu suprafaţa de teren care face obiectul notificării.
Examinând recursul astfel motivat, Înalta Curte constată cele ce succed.
Primul motiv de recurs nu poate fi cercetat deoarece constituie o simplă reiterare a motivului de apel formulat împotriva hotărârii de primă instanţă, fără a ataca modul în care instanţa de apel a soluţionat acel motiv de apel.
Nu poate fi primită nici susţinerea din recurs referitoare la inexistenţa obligaţiei pârâtei de a soluţiona notificarea adresată de reclamanţi pentru considerentul potrivit căruia aceasta ar fi fost lipsită de obiect întrucât nu erau îndreptăţite la beneficiul Legii nr. 10/2001 ca urmare a înscrierii lor în una din anexele hotărârii comisiei judeţene pentru aplicarea Legii fondului funciar.
Indiferent de temeinicia sau lipsa de temeinicie a cererii obiect al notificării, pârâta are obligaţia de a soluţiona acea cerere, fie prin admiterea ei, fie prin respingerea ei, pe calea unei decizii motivate, asemenea obligaţie fiind instituită imperativ în sarcina entităţilor notificate prin art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 25 alin. (1) din aceeaşi lege republicată după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Urmare celor astfel constatate, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC C.E.R. SA împotriva deciziei nr. 4330 din 17 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9035/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8830/2006. Civil → |
|---|
