ICCJ. Decizia nr. 9223/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9223
Dosar nr. 3319/59/2006
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la data de 24 februarie 2006, reclamanta R.R. a solicitat instanţei să dispună, prin hotărârea ce se va pronunţa, obligarea Primarului municipiului Arad de a se pronunţa prin dispoziţie motivată asupra notificării pe care a adresat-o, înregistrată la B.E.J. H.P. sub nr. 770/2005, privind restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. Arad, nr. top 287-288/a/1/IV.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, urmare a notificării adresate Primarului municipiului Arad, i s-a comunicat, prin adresa nr. 694 din 31 ianuarie 2006, că notificarea formulată nu a fost depusă în termenul legal şi pârâtul nu s-a pronunţat prin decizie motivată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 381 din 29 martie 2006, a admis acţiunea şi a obligat pârâta Primăria Arad reprezentată prin primar să emită dispoziţie motivată privind restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobil, reţinând, în esenţă, că, pârâta, în loc să soluţioneze notificarea prin decizie motivată, a răspuns reclamantei prin adresa nr. 46694/2006, contrar dispoziţiilor art. 23, art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 10/2001, aplicabile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Municipiul Arad prin primar, susţinând că, reclamanta nu a respectat procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, respectiv nu a notificat unitatea deţinătoare a imobilului în condiţiile şi termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din lege. Astfel, prima instanţă a stabilit greşit că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 23, art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 10/2001, întrucât aceste texte sunt incidente notificărilor adresate unităţilor deţinătoare în termenul de decădere prevăzut de legea specială, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, unde notificarea a fost formulată tardiv de către petentă.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 212 din 21 iunie 2006, a respins ca nefondat apelul, reţinând, în motivarea hotărârii, că, din probatoriul administrat în cauză reiese că, reclamanta a adresat notificare în baza Legii nr. 10/2001 Primăriei Arad, însă primarul nu a soluţionat-o prin dispoziţie motivată, aşa încât, în mod legal a fost admisă contestaţia.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâtul, susţinând că, hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 23, art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 10/2001, ce nu sunt incidente în speţă, deoarece notificarea a fost adresată tardiv prin intermediul executorului judecătoresc H.P., la data de 29 noiembrie 2005, situaţie în care sunt aplicabile prevederile art. 22 alin. (4) şi (5) din legea specială.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, unitatea deţinătoare privind restituirea imobilului.
Ulterior, termenul de depunere a notificărilor a fost succesiv prelungit prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, acesta expirând la data de 14 februarie 2002.
De asemenea, alin. (4) al art. 22 din lege prevede că, notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi a respectării termenului prevăzut la alin. (1), iar alin. (5) dispune că, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru imobil.
Or, în speţă, reclamanta R.R. a înregistrat notificarea la data de 29 noiembrie 2005, depăşind cu mai mult de 3 ani termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Aşa fiind, este întemeiată critica recurentului-pârât privind tardivitatea depunerii notificării de către petentă.
Este de reţinut şi faptul că, reclamanta nu poate invoca ca temei de drept al depunerii notificării, dispoziţiile Legii nr. 247/2005, întrucât prin această lege nu au fost repuse în termen persoanele îndreptăţite, cu privire la depunerea notificărilor, menţinându-se termenul statuat iniţial prin art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prevederi ce au fost preluate de art. 22 alin. (1) din lege, după modificare şi republicare.
Pe de altă parte, răspunsul dat de Primăria Arad prin adresa nr. 46694 din 31 ianuarie 2006 reprezintă răspuns la notificarea petentei, chiar dacă acesta nu a fost intitulat „dispoziţie" sau „decizie". Aceasta, deoarece adresa menţionată conţine neechivoc refuzul motivat de restituire a imobilului, formulat de unitatea deţinătoare, pe considerentul că, notificarea a fost depusă tardiv, situaţie în care îşi găsesc aplicarea prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Aşadar, adresa emisă ca răspuns la notificare constituie chiar dispoziţia prevăzută de lege, prin aceasta, cerinţele prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, invocate de reclamantă, apărând ca îndeplinite.
Că este aşa, o dovedeşte chiar cererea de chemare în judecată pe care reclamanta a intitulat-o „contestaţie întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, completată şi modificată prin Legea nr. 247/2005", ce a fost introdusă înlăuntrul termenului de 30 de zile de la data comunicării răspunsului la notificare, respectiv a adresei nr. 46694/2006, după cum susţine chiar petenta prin răspunsul la întâmpinare, aflat la fila 15 din dosarul instanţei de fond: „eu am formulat contestaţia la 24 februarie 2006, în condiţiile în care adresa de răspuns mi-a fost comunicată la data de 06 februarie 2006; este evident, deci, că dreptul de a formula contestaţie nu este prescris, când el ia naştere doar în momentul comunicării actului atacat."
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de pârât este fondat, urmând a fi admis, iar, pe fond, va fi respinsă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad prin primar împotriva deciziei nr. 212 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o modifică, în sensul că admite apelul pârâtului împotriva sentinţei civile nr. 381 din 29 martie 2006 a Tribunalului Arad, pe care o schimbă în tot şi respinge acţiunea reclamantei R.R.ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9188/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 9248/2006. Civil → |
|---|
