ICCJ. Decizia nr. 932/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 932.
Dosar nr. 9311/1/200.
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Olt formulată de S.D., P.I., P.M.C. şi P.M. în contradictoriu cu Primăria Comunei Redea şi Ministerul Finanţelor Publice s-a solicitat anularea dispoziţiei nr. 318/2005 emisă de pârâta Primăria Redea judeţul Olt şi stabilirea măsurilor reparatorii corespunzătoare valorii reale a imobilului casă de locuit şi teren aferent de 2500 mp situat în comuna Redea.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că reclamanţii sunt moştenitorii defunctului S.S. care a deţinut pe raza comunei Radea un imobil, casă de locuit, compus din trei camere şi sală acoperită cu tablă şi 2500 mp teren aferent. Imobilul s fost confiscat în baza Decretului 417/1958.
Prin dispoziţia contestată li s-a încuviinţat acordarea de despăgubiri, însă cuantumul acestora, respectiv 74.641.435 lei este foarte mic în raport de valoarea reală a imobilului.
Tribunalul Olt, prin sentinţa civilă nr. 399 din 26 septembrie 2005 a respins contestaţia reţinând că valoarea măsurilor reparatorii a fost stabilită corect, în concordanţă cu concluziile raportului de evaluare a imobilului efectuat de comisia de specialitate.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii susţinând că despăgubirile au fost acordate arbitrar, fără prezenţa lor la efectuarea expertizei, motiv pentru care este necesar a se efectua o expertiză de specialitate pentru stabilirea valorii reale a imobilului. De asemenea, sentinţa s-a pronunţat de o instanţă necompetentă material, cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 257/2005, în raport de care competenţa în materia acordării despăgubirilor revine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 271 din 28 martie 2006 a respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că apelanţii nu au făcut dovada unei alte valori a imobilului în afara celei stabilite prin dispoziţia atacată.
Potrivit art. 13 al Titlului VII din Legea 247/2005 stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se va efectua de Comisia Centrală, iar deciziile acestei comisii pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ, conform art. 19 din acelaşi titlu.
Excepţia necompetenţei materiale a tribunalului este nefondată, avându-se în vedere că dispoziţia a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, iar contestaţia s-a formulat tot sub imperiul legii vechi.
Încuviinţarea unei expertize tehnice în apel nu este utilă cauzei, în condiţiile în care instanţa de judecată nu mai este îndrituită să analizeze şi să stabilească cuantumul măsurilor reparatorii, existând posibilitatea urmării procedurii administrative prevăzută de Capitolul V al Titlului VII din Legea 247/2005.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii S.D., P.I., P.M.C. şi P.M., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- hotărârea instanţei de apel cuprinde dispoziţii contradictorii, pe de o parte reţinându-se că apelanţii au formulat contestaţia anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, iar pe de altă parte apelanţii trebuiau să urmeze procedura instituită de această lege
- reclamanţii au fost privaţi de dreptul de a dovedi pretenţiile şi de a demonstra în instanţă dreptul ce li se cuvine şi anume acela de a primi despăgubiri corespunzătoare valorii reale a imobilului preluat abuziv.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Hotărârea pronunţată nu conţine dispoziţii contradictorii.
Astfel, prin dispozitiv s-a respins apelul ca nefondat, iar în considerente s-a reţinut, în concordanţă cu dispozitivul, că apelanţii, deşi au formulat contestaţia anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, instanţa nu mai este abilitată să analizeze şi să stabilească cuantumul despăgubirilor întrucât dispoziţiile imperative şi de imediată aplicare ale Titlului VII al Legii 247/2005 stabilesc o nouă procedură administrativă conform căreia aceste atribute revin doar Comisiei Speciale pentru Stabilirea despăgubirilor.
Potrivit modificărilor aduse Legii 10/2001, republicată prin Titlurile I şi VI ale Legii nr. 247/2005, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent ce vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale.
Titlul VII al legii amintite prevede că evaluarea pretenţiilor de restituire în echivalent este atributul evaluatorilor autorizaţi, desemnaţi în mod aleatoriu de către Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Faptul că, în speţă, s-a stabilit o valoare a despăgubirilor fără a ţine seama de valoarea reală a imobilului nu are relevanţă, întrucât acordarea despăgubirilor se va realiza conform procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii 247/2005 şi de Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1095/2005.
Astfel, conform art. 16.6 ultimul alin. al HG 1095/2005 după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, Decizia sau dispoziţia care a făcut obiectul litigiului va fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite, împreună cu toată documentaţia privind imobilul, evaluatorului sau societăţii de evaluatori.
Potrivit art. 16.12 din acelaşi act normativ, raportul întocmit de evaluator va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurenţi, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii S.D., P.I., P.M.C. şi P.M. împotriva deciziei nr. 271 din 28 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 930/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 932/2006. Civil → |
|---|
