ICCJ. Decizia nr. 923/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 923.
Dosar nr. 13144/1/200.
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 490 din 6 aprilie 2006, Tribunalul Dâmboviţa a respins cererea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte, privind restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a pârâtului P.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile art. 38, art. 39 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 privind regimul circulaţiei cetăţenilor români în străinătate, transformarea măsurii de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul în restrângerea dreptului la libera circulaţie este facultativă şi nu obligatorie, iar în raport de circumstanţele cauzei, aceasta nu se impune.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia civilă nr. 128 din 15 iunie 2006, a admis apelul formulat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, împotriva sentinţei civile nr. 490 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtul P.I. şi pe cale de consecinţă: a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a admis acţiunea; a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie pentru o perioadă de 1 an pe teritoriile Statelor Uniunii Europene.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, pârâtul P.I. fiind returnat din Spania în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară şi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 38 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, se impune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a pârâtului pentru o perioadă de 1 an pe teritoriile Statelor membre ale Uniunii Europene.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs P.I. criticând-o ca nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
Suspendarea temporară a dreptului său de folosinţă a proprietarului s-a dispus ca urmare a faptului că a depăşit termenul de şedere în Spania, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 14 lit. e) teza a doua din OG nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor în România. Că, transformarea măsurii de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul în restrângerea dreptului la libera circulaţie este facultativă şi nu obligatorie, iar în cazul său nu se impune transformarea măsurii de suspendare, deoarece din actele de la dosar rezultă că, are drept de muncă în Spania şi faptul că figurează înscris ca locuitor în evidenţele Primăriei din Piera, Barcelona.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 55 lit. c) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, intrată în vigoare la data de 20 ianuarie 2006, măsurile de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul, dispuse în temeiul art. 14 lit. e) din OG nr. 65/1997, cu modificările şi completările ulterioare, încetează de drept, cu excepţia celor dispuse cu privire la cetăţenii români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pe o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrângere a dreptului la libera circulaţie în străinătate, în condiţiile art. 39 alin. (1) şi art. 38, precum şi după caz, art. 44 din aceeaşi lege, la solicitarea Inspectoratului General de Poliţie de Frontieră sau după caz a Direcţiei Generale a Paşapoartelor.
Rezultă aşadar că, transformarea măsurii de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul în restrângerea dreptului la libera circulaţie este facultativă şi nu obligatorie, iar în raport de cele dovedite de recurentul P.I., în sensul că are drept de muncă în Spania şi este înscris ca locuitor în evidenţa Primăriei din Piera (Barcelona) măsura de restrângere a dreptului la libera circulaţie nu se impune.
Pentru toate aceste considerente Înalta Curte reţine că, motivele de recurs invocate se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă se va admite recursul ca fondat. Se va modifica Decizia atacată în sensul că se va respinge ca nefondat apelul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia de Paşapoarte, împotriva sentinţei civile nr. 490 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Dâmboviţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul P.I. împotriva deciziei nr. 128 din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Modifică Decizia, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte, împotriva sentinţei civile nr. 490 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Dâmboviţa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 921/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9270/2006. Civil → |
|---|
