ICCJ. Decizia nr. 9270/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9270
Dosar nr. 993/1/2006
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 mai 2003 la Tribunalul Dolj, reclamantul N.I.T., în nume propriu şi ca reprezentant al reclamanţilor P.E. şi I.T., a chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei Dăbuleni, judeţ Dolj, solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri în cuantum de 300.000.000 lei, reprezentând contravaloarea terenului intravilan în suprafaţă de 40 ari, ocupat în prezent de baza sportivă a Liceului Dăbuleni.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că terenul a aparţinut autorului lor I.D.I., decedat în anul 1961, până la momentul preluării abuzive, fără nici un titlu, în anul 1948.
Totodată reclamanţii au arătat că refuzul pârâtei, motivat de faptul că terenul ar fi făcut obiectul Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, este nejustificat, întrucât imobilul nu a intrat niciodată în cooperativa agricolă, autorul lor fiind deposedat cu mult înainte de 1962.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 266 din 19 aprilie 2005, a respins contestaţia ca neîntemeiată, reţinând că reclamantul N.T. nu a respectat procedura reglementată de art. 21 din Legea 10/2001, cu modificările ulterioare, formulând notificarea peste termenul de 18 luni pentru depunerea notificărilor şi, ca atare, este decăzut din dreptul de a pretinde măsuri reparatorii.
Cât priveşte pe ceilalţi reclamanţi, s-a reţinut că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pretins de 0,40 ha, aflat în incinta liceului din localitatea Dăbuleni.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru greşita apreciere în sensul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor, de la care terenul a fost preluat fără titlu în anul 1948.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 2872 din 7 noiembrie 2005, a admis apelul reclamanţilor şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis acţiunea şi a constatat că aceştia au calitatea de persoane îndreptăţite, beneficiind de măsuri reparatorii în echivalent, corespunzătoare valorii imobilului de 355.284.150 lei.
Prin considerentele deciziei s-a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 4 din Legea 10/2001 aşa cum a fost modificată prin Legea 247/2005, prima instanţă a apreciat corect ca tardiv formulată notificarea reclamantului N.T., însă din întregul comportament al celorlalţi moştenitori pe parcursul procesului rezultă că aceştia au înţeles să-i recunoască cota parte din succesiunea autorului comun, mandatându-l să le reprezinte interesele.
Ca atare s-a apreciat că notificarea formulată în termen de I.T. profită şi acestui petent.
Pe fondul cauzei, s-a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 247/2005, menţiunile din registrul agricol referitoare la rolul autorului I.D.I. conducând la concluzia că petenţii au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în sensul Legii 10/2001.
S-a avut în vedere că terenul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de sala şi terenul de sport al liceului din localitate, astfel că apelanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent, conform expertizei efectuate în cauză, asupra căreia părţile nu au formulat obiecţiuni.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termen legal Consiliul Local al Oraşului Dăbuleni, reprezentat prin primar.
Prin motivele de recurs, pârâtul a criticat Decizia ca nelegală şi netemeinică, pentru nedovedirea dreptului de proprietate al autorului reclamanţilor asupra terenului ce a format obiectul notificării.
S-a susţinut că terenul în litigiu nu figurează înscris în evidenţele registrelor agricole din perioada 1951-1963 ale comunei Dăbuleni şi nici în alte documente şi nici nu rezultă că a fost preluat de la autorul reclamanţilor.
Totodată s-a criticat Decizia pentru ignorarea împrejurării că, prin titlurile de proprietate nr. 3904 şi 3905/2003, autorului I.D.I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 51 ari teren intravilan, deci cu 6 ari în plus faţă de cât a deţinut în perioada 1956-1958.
Intimaţii-reclamanţi au formulat în termen legal întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la criteriile invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Deşi recursul nu a fost motivat în drept decât pe dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, din dezvoltarea motivelor aduse deciziei recurate rezultă că se critică această hotărâre pentru greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte reţinerea calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii.
Această critică se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care recursul va fi analizat.
Prin notificarea adresată Primăriei comunei Dăbuleni, reclamantul I.T. a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru terenul intravilan, lor de casă, în suprafaţă de 40 ari, situat în comuna Dăbuleni, judeţ Dolj.
Cu adresa nr. 1123 din 20 februarie 2003 Primăria comunei Dăbuleni a comunicat reclamantului N.T., că suprafaţa totală de teren intravilan deţinută ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii 18/1991 şi Legii 1/2000 este mai mare decât cea cu care a figurat în registrele agricole autorul I.I., astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea 10/2001 şi nu se poate da curs cererii de despăgubiri formulate în temeiul acestui act normativ.
Această situaţie se coroborează de altfel cu concluziile expertizei extrajudiciare efectuate în cauză de expert M.I., în sensul că la Primăria Dăbuleni terenul revendicat nu figurează în registrele agricole, precum şi cu raportul de expertiză judiciară efectuat de expert Ş.I., care precizează că terenul în litigiu aparţine domeniului public de interes local şi nu există acte de preluare de către stat.
În lipsa unor acte care să facă dovada dreptului de proprietate al autorului reclamanţilor asupra terenului în litigiu, sau a preluării acestui imobil de la I.I. , instanţa de apel a apreciat nelegal că sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea 10/2001, modificate prin Legea 247/2005.
Singurele înscrisuri depuse în dovedirea notificării sunt copiile registrului agricol privind rolul autorului reclamanţilor care în anii 1956-1958 este evidenţiat cu o suprafaţă de 45 ari teren intravilan, 1958-1963 figurează cu o suprafaţă de 0,22 ha.
Ca atare, se va reţine că reclamanţii-intimaţi nu au produs nici un fel de dovezi din care să rezulte că autorul lor ar fi deţinut terenul în litigiu anterior anului 1948, când se pretinde că ar fi fost preluat abuziv.
Mai mult prin titlurile de proprietate nr. 3904 şi 3905 din 5 decembrie 2003, eliberate pe numele autorului reclamanţilor, s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18/1991.
Pentru toate aceste considerente se va constata că recursul este fondat în raport de motivul prevăzut de art.304 pct. 9 C. proc. civ. şi având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va modifica Decizia recurată în sensul respingerii apelului declarat de petenţii reclamanţi N.I.T., P.E. şi M.V.M. şi O.L. (în calitate de moştenitoare ale reclamantului decedat, I.T.), împotriva sentinţei civile nr. 266 din 19 aprilie 2005 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Consiliul Local al Oraşului Dăbuleni împotriva deciziei civile nr. 2872 din 7 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de petenţii N.I.T., M.M., O.L. şi P.E. împotriva sentinţei civile nr. 266 din 19 aprilie 2005 a Tribunalului Dolj, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 923/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9047/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
