ICCJ. Decizia nr. 9277/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9277
Dosar nr. 9298/1/200.
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă, în urma verificării şi analizării actelor şi lucrărilor dosarelor, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 10 iunie 2005 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul P.I.D., în contradictoriu cu pârâta SC C.E.R. SA, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună retrocedarea în natură a imobilului alcătuit din terenul în suprafaţă de 250 mp şi casa de locuit, situat în satul Pinoasa, comuna Cîlnic, judeţul Gorj.
Prin sentinţa civilă nr. 632 din 30 noiembrie 2005 Tribunalul Gorj a admis acţiunea formulată de reclamant, a dispus retrocedarea dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat şi a obligat reclamantul să restituie contravaloarea imobilului în sumă de 126.660.000 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Imobilul din litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 193/1987, pentru care reclamantul a primit despăgubiri în sumă de 30.000 lei. Exproprierea s-a făcut pentru construirea unui depozit de cărbune, dar scopul exproprierii nu s-a realizat, reclamantul folosind şi în prezent imobilul.
Pârâta SC C.E.R. SA nu a început lucrările pentru care s-a făcut exproprierea, nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Cu privire la valoarea reală a imobilului, în urma completării raportului de expertiză efectuat în cauză, aceasta a fost stabilită ca fiind jumătate din valoarea tehnică a imobilului de 253.320.000 lei, determinată şi de zona defavorizată afectată de lucrările miniere.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta SC C.E.R. SA a declarat apel, criticând hotărârea pentru nelegalitate, apreciind că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994; că lucrarea de investiţie care a fost aprobată prin decretul de expropriere a început de la data emiterii acestui decret şi se află în derulare, deoarece şi în prezent se desfăşoară lucrări de demolare a caselor şi de excavare a terenurilor aferente acestora.
Cu privire la despăgubirile ce trebuie acordate de reclamant a arătat că acestea nu trebuiau calculate la jumătatea valorii tehnice a imobilului, ci trebuia acordată întreaga sumă, conform dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Prin Decizia nr. 231 din 4 aprilie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă şi a obligat-o la plata sumei de 650 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut prin considerente că imobilul expropriat nu a fost utilizat în termen de un an, potrivit scopului pentru care s-a făcut preluarea, că lucrările nu au fost începute şi nu s-a efectuat o nouă declaraţie de utilitate publică, astfel că nu poate fi primită critica privind neaplicabilitatea art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Cu privire la critica asupra valorii despăgubirilor acordate, s-a reţinut că valoarea solicitată de apelanta-pârâtă este valoarea reactualizată a imobilului, valoarea la care reclamantul nu putea fi obligat întrucât valoarea reală a acestui imobil este cea tehnică, adică jumătatea din 25.332 Ron aplicându-se astfel corect dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 33/1984.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, pârâta SC C.E.R. SA a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, au fost interpretate greşit, deoarece lucrările pentru care s-a făcut exproprierea au fost începute, fiind vorba de o lucrare de mare complexitate care se realizează în etape, aşa cum rezultă din art. 5 din decretul de expropriere.
A doua critică formulată de pârâtă se referă la valoarea despăgubirilor pe care trebuie să le restituie reclamantul, arătând ca şi în criticile formulate în apel, că valoarea reală de circulaţie a imobilului este dată de valoarea tehnică a acestuia adică de 25.332 RON, aşa cum s-a reţinut în răspunsul formulat la obligaţiunile societăţii pârâte la raportul de expertiză şi nu la jumătate din această sumă cum au dispus cele două instanţe de judecată.
Recursul declarat de pârâta SC C.E.R. SA va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la critica vizând inaplicabilitatea art. 35 din Legea nr. 33/1994, se va reţine că, potrivit dispoziţiilor acestui articol, dacă bunurile nu au fost utilizate în termen de un an de zile potrivit scopului pentru care au fost preluate, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot cere retrocedarea dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică.
Din actele şi lucrările efectuate în cauză nu rezultă că pârâta a dovedit condiţiile de inaplicabilitate a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Cerinţele acestui articol sunt lămurite prin răspunsul formulat de experţii tehnici intitulat „Completare la Raportul de Expertiză", urmare obiecţiunilor formulate de pârâtă la raportul de expertiză în care se arată că imobilul din litigiu nu a fost efectiv ocupat de lucrări de investiţii, construcţiile nu au fost demolate, terenul nu a fost dezafectat şi că aceste imobile au fost întreţinute şi folosite neîntrerupt ca locuinţe.
În aceste condiţii, în mod corect instanţa de apel a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi că reclamantul este îndreptăţit la retrocedarea imobilului menţionat.
Cu privire la cea de-a doua critică vizând cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat reclamantul faţă de societatea recurentă, şi aceasta este nefondată.
Din raportul de expertiză tehnică şi completarea la acest raport rezultă că valoarea tehnică a imobilului este de 25.332 Ron, că această valoarea este influenţată de zona defavorizată în care se află, fiind afectată de lucrările miniere, astfel că valoarea reală este de jumătate din valoarea tehnică.
Instanţa a reţinut astfel că jumătate din valoarea tehnică a imobilului în raport de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevăd la alin. (1)că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Şi la alin. (2) că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant în această fază procesuală, însumând 1.560 lei conform chitanţei nr. 48 din 14 noiembrie 2006 aferentă contractului de asistenţă juridică nr. 22 din 13 noiembrie 2006 încheiat cu Cabinetul individual de avocatură R.P.
Faţă de cele menţionate rezultă că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.E.R. SA, împotriva deciziei civile nr. 291 din 4 aprilie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.500 RON către intimatul-reclamant P.I.D., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9300/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9073/2006. Civil → |
|---|
