ICCJ. Decizia nr. 9513/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9513
Dosar nr. 34081/2/200.
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6386/2004, reclamanta M.F.E. a cerut obligarea pârâţilor O.M. şi M.S. la plata unei despăgubiri în suma de 22.088.700.000 lei, reprezentând contravaloarea chiriei datorată pe perioada 9 iunie 1995-9 martie 2004 şi instituirea unui sechestru şi a unei popriri asigurătorii asupra bunurilor şi veniturilor pârâţilor până la concurenta sumei arătate.
Pârâta M.S. a cerut obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse imobilului închiriat.
Prin sentinţa civilă nr. 7787 din 18 octombrie 2004, Judecătoria sectorului I Bucureşti, faţă de valoarea obiectului cererii şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 904 din 5 septembrie 25 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea în despăgubire şi pentru luarea de măsuri asigurătorii formulată de reclamanta M.F.E. precum şi cererea reconvenţională în despăgubire formulată de pârâta M.S.
Prin sentinţa civilă nr. 223/A din 5 mai 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta M.F.E. şi admiţând apelul declarat de pârâţii M.S.R. şi O.M., a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul că a respins cererea reconvenţională formulată de aceştia împotriva reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.F.E. criticând Decizia ca fiind nelegală.
În motivarea recursului reclamanta arată că pretenţiile formulate derivă din actul de naţionalizare a imobilului din Bucureşti, act lovit de nulitate absolută, caz în care cererea în despăgubire pe care a dedus-o judecăţii era scutită de plata taxelor de timbru.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 18 din Legea nr. 146/1997, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa judecătorească iar împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă, în condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale.
Totodată, potrivit art. 74 C. proc. civ., cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor unei judecăţi fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate cere instanţei de judecată să-i încuviinţeze asistenţă judiciară.
Or în speţă, reclamanta a dedus judecăţii o acţiune în despăgubire, în procedura dreptului comun, acţiune care, potrivit art. 2 din Legea nr. 146/1997, fiind evaluabilă în bani, se taxează.
O asemenea acţiune nu se încadrează în categoria cererilor prevăzute de art. 15 lit. r) din lege scutite la plata taxelor judiciare adică a cererilor principale, accesorii ori incidente, introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Aşa fiind, cum pentru cererea patrimonială dedusă judecăţii reclamanta datora taxă judiciară de timbru şi cum aceasta nu a contestat modul de stabilire al taxei de către instanţa de apel şi nici nu a cerut încuviinţarea de asistenţă juridică, soluţia de anulare a apelului declarat de reclamantă a fost pronunţată cu aplicare corectă a legii, caz în care recursul dedus judecăţii se dovedeşte a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.F.E. împotriva deciziei nr. 223/A din 5 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9923/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9523/2006. Civil → |
|---|
