ICCJ. Decizia nr. 982/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 982
Dosar nr. 5275/36/2006
Şedinţa publica de la 5 Februarie 2007
Asupra recursului civil de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 732/25 septembrie 2006, Tribunalul Constanţa a admis cererea reclamantului Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti şi a dispus restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a pârâtei S.Z. pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, pe o perioadă de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că pârâta a fost returnată de pe teritoriul Italiei, în baza unui tratat de readmisie, încheiat de România cu Italia, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 38 lit. a) coroborate cu art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Prin Decizia nr. 347/C din 22 noiembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul pârâtei S.Z., a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 732 din 25 septembrie 2006 a Tribunalului Constanţa, în sensul că a respins cererea reclamantei Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti.
Instanţa de apel a reţinut că, recurenta nu se afla în condiţiile de şedere ilegală pe teritoriul statului italian şi faţă de faptul că decretul de expulzare a fost anulat de către Judecătorul de Pace din Perugia, conform legilor italiene, s-a ajuns la soluţia de respingere a acţiunii reclamantului.
Împotriva acestei ultime decizii, m termen legal, a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti, invocând motivul prev. de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine în esenţă, că Decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 38 lit. a) şi 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, că dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor români în străinătate trebuie asigurat de respectarea condiţiilor stabilite prin această lege, libertatea de circulaţie neavând un caracter absolut şi că prevederile art. 52 din lege şi-au încetat aplicabilitatea cu începere de la data aderării României la Uniunea Europeană, astfel că se impune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate în privinţa pârâtei numai în statul din care a fost returnată respectiv Italia.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din Legea nr. 248/2005, prin această lege sunt stabilite condiţiile în care cetăţenii români îşi pot exercita dreptul la liberă circulaţie în străinătate, precum şi limitele exercitării acestui drept, iar potrivit art. 5 din acelaşi act normativ, pe perioada şederii în străinătate cetăţenii români au obligaţia de a respecta legislaţia României, a statului în care se află şi să nu desfăşoare activităţi de natură să compromită imaginea României.
Faptul că, prin art. 61 alin. (l) din Legea nr. 248/2005, astfel cum a fost modificată şi completată prin OUG nr. 96/2006, s-a prevăzut că este document de călătorie cartea de identitate valabilă, pentru cetăţenii români care călătoresc în statele membre ale Uniunii Europene şi nu este de natură a înlătura obligativitatea respectării condiţiilor în care îşi pot exercita dreptul la liberă circulaţie în străinătate.
Pe de altă parte, au rămas pe deplin aplicabile prevederile art. 38 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 248/2005, conform cărora, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie, încheiat între România şi acel stat.
Este adevărat însă că, şi-au încetat aplicabilitatea prevederile art. 52 din aceeaşi lege, urmare a aderării României la Uniunea Europeană, astfel că măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie în străinătate nu mai poate fi dispusă pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.
În speţă, se reţine că la 24 ianuarie 2006, intimata a fost expulzată de pe teritoriul Italiei pentru şedere ilegală şi i s-a interzis reintrarea în respectivul stat pe o perioadă de 10 ani.
Împotriva măsurii de expulzare intimata a formulat recurs, ce a fost admis şi pe cale de consecinţă, s-a anulat decretul de expulzare.
Ca efect al anulării decretului de expulzare i s-a eliberat permisul de şedere pentru străini nr. L 108028 anexat la dosarul cauzei, prin care se face dovada că s-a înlăturat interdicţia respectivă.
Faţă de împrejurarea că, intimata nu se află în condiţii de şedere ilegală pe teritoriul Italiei şi că decretul de expulzare a fost anulat de către Judecătorul de Pace din Perugia, corect instanţa de apel a reţinut că, nu se mai impune restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a intimatei pârâte pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene şi a respins acţiunea. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 347/C din 22 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05.02.2007.
4
| ← ICCJ. Decizia nr. 9674/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9870/2006. Civil → |
|---|
