ICCJ. Decizia nr. 9870/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9870
Dosar nr. 2754/44/200.
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată ia data de 6 aprilie 2005 reclamanta C.S.U. G. Târgu Mureş a chemat în judecată pe pârâta T.M. cerând să fie obligată la plata sumei de 8000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, invocând dispoziţiile art. 269 alin. (3), art. 270 şi art. 272 C. muncii.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că în baza convenţiei încheiată cu pârâta aceasta avea obligaţia să activeze ca jucătoare de volei pe perioada 20 februarie 2004-20 mai 2006. Cum pârâta a părăsit clubul la sfârşitul lunii mai 2004, neîndeplinindu-şi obligaţia asumată, reclamanta a solicitat obligarea acesteia la acoperirea prejudiciului suferit de club.
La 18 aprilie 2005, pârâta a arătat că locuieşte în Municipiul Galaţi, şi a solicitat acordarea unui termen pentru a-şi pregăti apărarea.
Prin sentinţa civilă nr. 762 din 17 mai 2005, Tribunalul Mureş s-a declarat necompetent material să soluţioneze litigiul şi şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că a fost investită cu judecata unei cereri în despăgubire, formulată pe calea dreptului comun, caz în care, faţă de valoarea obiectului cererii, competentă să soluţioneze litigiul în primă instanţă este, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., judecătoria, ca instanţă de drept comun.
Tribunalul a reţinut că pârâta nu este o jucătoare profesionistă de volei, caz în care contractul încheiat cu reclamanta nu cade sub jurisdicţia specifică dreptului muncii precum şi faptul că prin cererea dedusă judecăţii instanţa nu a fost investită şi cu judecarea unei acţiuni referitoare la rezoluţiunea, rezilierea, anularea sau în legătură cu executarea contractului, caz în care nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 pct. 2 C. proc. civ. ci dispoziţiile art. 5 C. proc. civ.
Sentinţa menţionată a rămas irevocabilă.
Prin sentinţa civilă nr. 5395 din 28 octombrie 2005, Judecătoria Galaţi, investită cu soluţionarea cauzei, apreciind că este dedus judecăţii un raport de dreptul muncii, caz în care, în raport de art. 2 lit. b1) C. proc. civ., competenţa de a judeca litigiul în primă instanţă revine tribunalului, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Galaţi.
Prin Decizia civilă nr. 415/C din 13 aprilie 2006, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Galaţi, reţinând că în raport de dispoziţiile art. 14 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi a sportului, sportivii nonamatori, printre care se numără şi pârâta, nu încheie contracte de muncă ci contracte civile, fiind exclusă calificarea acestora ca fiind contracte individuale de muncă, caz în care litigiul este supus jurisdicţiei civile.
Prin sentinţa civilă nr. 11 din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă a stabilit că instanţa competentă să judece litigiul, în primă instanţă, este Judecătoria Galaţi, reţinând că este vorba de un litigiu supus jurisdicţiei civile şi nu celei de dreptul muncii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad, întrucât din datele deţinute de club pârâta ar avea domiciliul pe raza oraşului Bârlad.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
Conflictul negativ de competenţă soluţionat prin sentinţa recurată s-a ivit între cele două instanţe în legătură cu competenţa materială a acestora de a judeca cauza în primă instanţă.
În cazul concursului între excepţia de necompetenţă materială şi cea de necompetenţă teritorială regula este că excepţia de necompetenţă materială se soluţionează cu prioritate, ştiut fiind că normele prin care se reglementează competenţa materială a instanţelor au caracter imperativ, caz în care excepţia este absolută şi împiedică analiza oricăror alte aspecte ale pricinii inclusiv pe cel referitor la excepţia necompetenţei teritoriale.
Aşa fiind, cum critica formulată de reclamant nu se grefează pe conţinutul hotărârii recurate, hotărâre prin care s-a stabilit din punct de vedere al competenţei materiale instanţa care poate soluţiona litigiul în primă instanţă şi cum, stabilirea competenţei teritoriale poate face obiect al analizei doar în faţa instanţei a cărei competenţă materială nu este contestată şi numai în măsura în care excepţia a fost ridicată cu respectarea dispoziţiilor procedurale, Înalta Curte, constatând şi că în speţă nu sunt date motive de ordine publică, urmează a respinge recursul dedus judecăţii ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.S.U. G. Târgu Mureş împotriva sentinţei civile nr. 11 din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 982/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 989/2006. Civil → |
|---|
