ICCJ. Decizia nr. 989/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 989
Dosar nr. 14097/1/2006
Şedinţa publică din 5 februarie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din analiza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului laşi la data de 4 mai 2005, J.G. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul municipiului laşi şi SC T.I.I. SA, anularea dispoziţiei nr. 1107 din 4 aprilie 2005 de respingere a cererii privind restituirea în natură, prin compensare cu o suprafaţă egală de teren (499 mp) în zona Bucium şi acordarea de despăgubiri băneşti, precum şi de efectuare a ofertei privind acordarea altor măsuri reparatorii prin echivalent.
Tribunalul laşi, prin sentinţa civilă nr. 104 din 18 ianuarie 2006 a admis acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului laşi. A dispus anularea dispoziţiei nr. 1107 din 4 aprilie 2005 emisă de Primarul municipiului laşi. A obligat pe Primarul municipiului laşi să-i acorde reclamantei J.G. măsurile reparatorii prin echivalent în ceea ce priveşte imobilul demolat situat în laşi, şi suprafaţa de teren de 499,60 mp situat la aceeaşi adresă. A respins pentru lipsa calităţii procesuale pasive acţiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC T.I.I.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001 la restituirea imobilului în litigiu ce a aparţinut autorilor săi. S-a arătat că făcând aplicarea strictă a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 s-ar crea o vădită discriminare în ceea ce-i priveşte pe titularii cărora le-au fost preluate imobile cu destinaţia de locuinţă, în sensul că aceia ale căror imobile nu au fost demolate însă nu mai pot fi restituite în natură, în principal au dreptul la despăgubiri băneşti, în timp ce titularii ale căror imobile cu destinaţia de locuinţă preluate abuziv au fost demolate, nu au dreptul la despăgubiri băneşti, ci numai la celelalte trei forme reglementate de art. 9 alin. (2) din lege. Instanţa a considerat astfel că nefiind posibilă restituirea către reclamantă în natură a imobilelor proprietate, ar fi o inechitate ca aceasta să fie obligată să accepte în loc de despăgubiri băneşti, aşa cum a solicitat, titluri de valoare nominală. Pentru a da eficienţă principiului reparării integrale a prejudiciului real suferit, legiuitorul a dispus restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent a valorii corespunzătoare a imobilului la ziua plăţii, iar prin cele două expertize efectuate în cauză, aceasta a fost stabilită la 570.940.000 lei pentru construcţia demolată şi la 899.177.857 lei pentru suprafaţa de 500 mp teren.
Prin Decizia nr. 111 din 7 iulie 2006, Curtea de Apel laşi, secţia civilă, a respins apelurile declarate de J.G. şi Primarul municipiului laşi împotriva sentinţei tribunalului, pe care a menţinut-o.
Referitor la apelul reclamantei, curtea a constatat că în mod judicios tribunalul a reţinut că aceasta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, având în vedere că imobilul construcţie de pe teren a fost demolat şi că prima instanţă a interpretat corect şi Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 10/2001, astfel că apare ca nefondată critica privind neprecizarea în dispozitivul sentinţei a valorii construcţiei şi terenului. Instanţa de apel a reţinut că reclamantei nu este posibil să-i fie restituit terenul în natură, întrucât acesta se găseşte pe domeniul public al municipiului laşi şi este ocupat de parcare auto, spaţii verzi, trotuare, conducte termice la sol şi subterane, precum şi o porţiune de carosabil, în atare situaţie fiind incident alin. (3) al art. 11 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte apelul Primarului municipiului laşi, Curtea a constatat că tribunalul a pronunţat o soluţie temeinică, respectând obiectul investirii. S-a reţinut astfel că reclamanta s-a legitimat ca succesoare a lui M.V. şi M.E. care au avut în proprietate în suprafaţa totală de 770 mp. Din aceasta doar 262 mp se găsesc în incinta intimatei-pârâte SC T.I. SA şi stabilirea de măsuri reparatorii pentru respectivul teren nu formează obiectul prezentului dosar, astfel cum corect a conchis tribunalul. Ca atare, apar ca lipsite de relevanţă trimiterile pârâtului la prevederile art. 25, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 10/2001, reclamanta putând să-şi valorifice, eventual, drepturile într-o altă procedură judiciară.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs reclamanta, arătând că îşi menţine motivele invederate în cererea de apel. A precizat că a criticat omisiunea primei instanţe de a stabili în ce constă echivalentul bănesc al imobilului demolat (casă de locuit), instanţele de judecată trebuind să evidenţieze în dispozitivul hotărârii suma de bani pe care urmează să o primească la data executării (reactualizată). Totodată, a arătat că pârâtul trebuia să fie obligat a-i restitui suprafaţa de 499,9 mp din laşi, din expertiză (necontestată) rezultând că terenul menţionat se află în patrimoniul Primăriei laşi. în cazul în care terenul nu poate fi restituit, a solicitat obligarea pârâtului la restituirea echivalentului în lei sau a unui alt teren într-o zonă urbanistică de referinţă, asemănătoare cu cea a terenului deţinut de autorii săi şi stabilită prin expertiză. A arătat că a solicitat şi onorariul de expert (1000 RON) dar curtea de apel nu s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune in continuare.
Urmare notificării adresată Primăriei municipiului laşi, prin care reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului de 499,6 mp şi compensarea în bani a construcţiei demolate (69,62 mp) de pe acest teren ce a fost proprietatea părinţilor săi, imobil situat pe fosta str. T., a fost emisă dispoziţia nr. 1107 din 4 aprilie 2005. Prin respectiva dispoziţie, pentru suprafaţa de teren de 210,28 mp, dosarul aferent notificării, a fost trimis, pentru competentă soluţionare, către SC T. SA în calitate de unitate deţinătoare. S-a respins cererea de restituire în natură, prin compensare cu alt teren în zona Bucium şi de acordare de despăgubiri băneşti pentru construcţia demolată şi terenul aferent acesteia. S-a făcut oferta de restituire prin echivalent pentru construcţia demolată şi pentru terenul în suprafaţă de 289,32 mp deţinut de Municipiul laşi cu titlu de domeniu public, persoana îndreptăţită putând opta pentru acordarea de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau pentru acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Reclamanta a atacat dispoziţia în instanţă, iar prin hotărârea tribunalului, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, s-a arătat că valoarea stabilită prin cele două expertize efectuate în cauză pentru construcţia demolată este în cuantum de 570.940.000 lei, motiv pentru care apare ca fiind irelevantă susţinerea recurentei-reclamante potrivit căreia nu s-a evidenţiat în dispozitivul hotărârii suma de bani pe care urmează să o primească la data executării.
Cât priveşte solicitarea de restituire în natură a terenului, se reţine că prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea cadastru - topografie C.C. (filele 108-114 dosar fond) s-a constatat că fosta str. T. este în prezent calea C. ce traversează zona industrială a oraşului, iar peste imobilul de la nr. 70 (actual nr. 22) s-a construit fosta fabrică de mătase V., devenită SC T. SA, iar în prezent SC T.I. SA. S-a concluzionat că prin sistematizarea zonei, terenul revendicat de reclamantă în suprafaţă de aproximativ 508 mp se află pe domeniul public al statului, fiind ocupat de parcarea de 150 mp, de carosabil de aproximativ 22 mp, iar restul de 336 mp este ocupat de spaţii verzi, conducte termice subterane şi la sol precum şi reţele electrice. Valoarea totală de circulaţie a terenului a fost stabilită la suma de 899.177.857 lei, aceasta fiind şi valoarea menţionată în considerentele hotărârii tribunalului, astfel încât apare nefondată şi această critică a reclamantei.
Cu privire la critica privind nepronunţarea instanţei de apel asupra capătului de cerere privind onorariul expertului, se reţine faptul că recurenta-reclamantă nu a formulat această critică prin motivele de apel.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta J.G. împotriva deciziei nr. 111 din 7 iulie 2006 a Curţii de Apel laşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată in şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2007.
*
| ← ICCJ. Decizia nr. 9870/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9300/2006. Civil → |
|---|
