ICCJ. Decizia nr. 9872/2006. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9872
Dosar nr.8420/1/2006
Şedinţa din 29 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighişoara la data de 30 august 1999, P.E. născută C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria oraşului Sovata şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea încheierii de C.F. prin care Statul Român a dobândit în mod ilegal imobilul înscris în C.F. Sovata cu nr.top.3241/2 şi restabilirea situaţiei anterioare prin restituirea imobilului, în natură, vechilor proprietari şi intabularea imobilului pe numele acestora.
Ulterior, reclamanta şi-a completat acţiunea introductivă în sensul că a solicitat ca în măsura în care nu mai este posibilă o restituire în natură a imobilului în litigiu să se dispună obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri civile echivalente valorii actuale de circulaţie a acestuia.
Judecătoria Sighişoara prin sentinţa civilă nr. 2215 din 5 iulie 2002 a admis acţiunea precizată formulată de P.E. născută C. împotriva pârâţilor Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş şi Administraţia finanţelor publice Sighişoara şi, în consecinţă, a obligat Administraţia finanţelor publice Sighişoara să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri civile pentru trecerea ilegală în proprietatea statului a imobilului înscris în C.F. Sovata, suma de 236.534.495 lei, conform expertizei efectuate, fila 100 din dosar.
Apelurile declarate de reclamantă şi de D.G.F.P. Mureş împotriva hotărârii judecătoriei au fost admise de Tribunalul Mureş prin Decizia civilă nr.149 din 3 martie 2003, prin care s-a anulat integral sentinţa atacată şi s-a trimis cauza, spre competentă soluţionare, în primă instanţă Tribunalului Mureş, secţia civilă. S-a reţinut că potrivit art. 1 coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării acţiunii, judecătoria nu era competentă material să soluţioneze cererea având în vedere că obiectul acesteia era de peste 150 milioane lei, respectiv de 236.534.495 lei, conform expertizei tehnice efectuate în cauză.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, iar la data de 24 octombrie 2003, judecata acesteia a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea irevocabilă a litigiului ce formează obiectul dosarului nr. 11247/2002 al Tribunalului Mureş. Împotriva încheierii din 17 martie 2004 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 5111/2003 prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, constatându-se că subzistă motivul iniţial al suspendării, succesoarea reclamantei, respectiv P.N. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Instanţa supremă, în baza Legii nr. 195/2004 a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre soluţionare Curţii de Apel Târgu Mureş, care prin Decizia civilă nr. 764/R din 26 octombrie 2004 a admis recursul reclamantei P.N. şi în consecinţă a casat încheierea recurată şi a dispus continuarea judecării cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 1275 din 3 octombrie 2005, Tribunalul Mureş a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de reclamanta P.E., decedată în cursul procesului şi continuată de P.N. în calitate de moştenitoare legală în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Mureş şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş.
Prin încheierea din 16 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, în dosarul nr. 1789/2005/C s-a dispus rectificarea căii de atac exercitată de P.N. împotriva sentinţei tribunalului, din recurs în apel şi s-a transpus cauza la completul de apel, în raport de obiectul acţiunii şi de dispoziţiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi litigii sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 22/A din 16 februarie 2006 a admis apelul declarat de reclamanta P.N., moştenitoarea defunctei P.E. împotriva sentinţei civile nr. 1275 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului Mureş, pe care a desfiinţat-o integral şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, Tribunalul Mureş.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs D.G.F.P. Mureş în numele pârâtului Ministerul Finanţelor Publice solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate şi în urma rejudecării cauzei admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice.
Recursul urmează a fi admis, pentru considerente referitoare la competenţa instanţelor de judecată în soluţionarea cauzei în raport de dispoziţiile Legii nr. 219/2005, ce se vor expune în continuare.
Prin art. I din Legea nr. 219/2005 s-a modificat art. I pct. 1 din OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, în sensul că potrivit art. 2 C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţiile precizate, pe cale de consecinţă revenind judecătoriilor competenţa de soluţionare a cererilor al căror obiect are o valoare sub 5 miliarde lei.
Se reţine astfel că întrucât obiectul litigiului are o valoare sub 5 miliarde lei, competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă aparţine judecătoriei, aşa cum şi legal a fost soluţionată de Judecătoria Sighişoara prin sentinţa civilă nr. 2215 din 5 iulie 2002.
La data pronunţării sentinţei civile nr. 2215 de către Judecătoria Sighişoara, respectiv la 5 iulie 2002, potrivit art. 282 C. proc. civ., hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar conform art. 2821 nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Prin urmare, la data pronunţării sentinţei de către judecătorie, aceasta putea fi atacată cu apel la tribunal, iar competenţa soluţionării recursului declarat împotriva deciziei tribunalului aparţine curţii de apel.
Pentru cele ce preced, în raport de dispoziţiile tranzitorii ale Legii nr. 219/2005, se va admite recursul, se vor casa hotărârile pronunţate de curtea de apel şi de tribunal şi se va trimite cauza pentru judecarea apelurilor la Tribunalul Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Mureş în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 22/A din 16 februarie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează Decizia, încheierea din 16 februarie 2006 a aceleaşi instanţe, sentinţa civilă nr. 1275 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului Mureş şi Decizia civilă nr. 149 din 3 martie 2003 a aceluiaşi tribunal şi trimite cauza pentru judecarea apelurilor la Tribunalul Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9692/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9672/2006. Civil → |
|---|
