ICCJ. Decizia nr. 9672/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9672
Dosar nr. 11830/33/200.
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestaţia reclamantului B.M. împotriva Dispoziţiei nr. 540 din 16 februarie 2004 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, pârât, dispoziţie prin care s-a respins notificarea privind imobilul din str. S. pe considerentul că nu s-a făcut dovada calităţii de proprietar a autorului reclamantului, a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1431 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.
Soluţia instanţei de fond susmenţionată a fost menţinută, potrivit deciziei civile nr. 138 A din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Cluj, prin respingerea apelului reclamantului.
Pentru aceasta instanţa de apel a reţinut că imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 52/1989, iar din actul scris de mână intitulat „chitanţă", înscris datat 10 martie 1972, rezultă că tatăl reclamantului B.A. a achitat vânzătorului C.E. preţul de cumpărare a imobilului, fără a se indica strada şi localitatea.
S-a reţinut că vânzătorul nu a deţinut imobilul cu vreun drept de proprietate, în favoarea acestuia intabulându-se doar un drept de ipotecă execuţională ce ulterior, însă, anterior vânzării cu chitanţă, a fost radiat la 23 august 1971.
S-a apreciat că numitul C.E. nu putea transmite vreun drept de proprietate deoarece nu l-a avut, astfel că nici antecesorul reclamantului nu are dovedit dreptul de proprietate.
Împotriva deciziei sus numite a instanţei de apel a declarat recurs B.M. care susţine că a demonstrat, potrivit legii şi în baza probelor, că antecesorul său, respectiv tatăl său, a fost proprietar, acesta a cumpărat o cameră deteriorată, nelocuibilă de la mai mulţi proprietari pe baza unei chitanţe scrise de mână, respectiv sub semnătură privată.
Recurentul precizează că autorul său a primit o sumă derizorie ca despăgubire, după ce a evidenţiat că au fost ignorate probele sale, respectiv actul de expropriere, cel privind despăgubirile încasate în urma exproprierii şi chitanţa menţionată dar şi declaraţia de martor.
Deliberând, Înalta Curte va admite recursul pentru simplul argument că nu s-a aplicat corect legea în privinţa legitimării procesuale active a reclamantului-recurent ca persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Nu chitanţa scrisă de mână, ca înscris sub semnătură privată, îl îndrituieşte pe recurent în a demonstra proprietatea antecesorului său, ci faptul că dobânditorul imobilului, în persoana autorului reclamantului, este atestat, printre alţii, în decretul de expropriere (filele 13 şi 41 – 42 fond), astfel că în împrejurarea dată, fără a i se contesta calitatea de proprietar, a încasat despăgubiri de 27.580 lei la acea vreme (fila 39 fond).
Cum, printre actele doveditoare ale dreptului de proprietate se înţelege, în cazul în care construcţia a fost demolată, orice act juridic care descrie construcţia demolată, dar şi orice alte înscrisuri folosite în dovedirea cererii, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 actualizată, dar şi din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, anume art. 22 lit. e) şi g), urmează că reclamantul este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prevăzute de acest act normativ.
De aceea, ţinând cont de prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. privind încălcarea legii, a normelor procesuale cu privire la calitatea procesuală a reclamantului, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmează a admite recursul şi a casa hotărârile instanţelor precedente, cu trimiterea cauzei la tribunal pentru judecarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva deciziei nr. 138/A din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 1431 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, şi trimite cauza acestei din urmă instanţe, pentru rejudecarea fondului cererii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9872/2006. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 9676/2006. Civil → |
|---|
