ICCJ. Decizia nr. 969/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 969.
Dosar nr. 4688/1/200.
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 881 din 17 iunie 2005 Tribunalul Iaşi a admis în parte acţiunea reclamanţilor D.M.I., R.C.I.A., R.S.A.I.A. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iaşi, a anulat dispoziţia nr. 8981 din 8 septembrie 2004 emisă de Primarul Municipiului Iaşi şi a dispus restituirea în natură către reclamanţi a imobilului situat în Iaşi, compus din casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 814 mp. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus acordarea către reclamanţi a despăgubirilor băneşti pentru apartamentul situat în acest imobil şi înstrăinat de OJCVL Iaşi, către P.C. şi P.E. prin contractul de vânzare cumpărare 566 din 9 decembrie 1974 precum şi acordarea către reclamanţi a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 88 mp ce nu poate fi restituit în natură.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 8981 din 8 septembrie 2004 emisă de Primarul Municipiului Iaşi s-a respins notificarea formulată de R.I. prin care a solicitat restituirea imobilului situat în Iaşi cu motivarea că notificatoarea nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului şi a calităţii de moştenitor.
S-a mai reţinut că reclamanţii sunt moştenitorii legali ai defuncţilor C. şi M.C. care au dobândit imobilul în anul 1925 prin contractul de vânzare cumpărare nr. 6325 din 16 noiembrie 1925.
Imobilul a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că din suprafaţa vechii proprietăţi 88 mp au fost ocupaţi de un cămin ce aparţine Universităţii Al. I. Cuza evaluat la suma de 9416 Euro.
Din cele 6 apartamente ce compun clădirea (în suprafaţă de 352,92 mp) unul a fost vândut de OJCVL către chiriaşii P.C. şi E. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 556 din 9 decembrie 1974, apartament ce nu a fost evaluat de expert deoarece nu i s-a permis accesul în locuinţă.
Fiind dovedite dreptul de proprietate, calitatea de moştenitori şi preluarea abuzivă a imobilului s-a reţinut că reclamanţii şi-au legitimat calitatea de persoane îndreptăţite la restituire conform Legii 10/2001.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Iaşi, fără a-l motiva în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 287 alin. (2) şi (4) C. proc. civ.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia civilă nr. 10 din 18 ianuarie 2006 a respins apelul ca nefondat reţinând că notificarea a fost formulată de autoarea reclamanţilor din prezenta acţiune, R.I. decedată la data de 9 iulie 2004.
R.I. a dobândit imobilul în litigiu, prin moştenire legală, de la autorii săi, C.C. şi M.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că notificatoarea a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, a preluării abuzive a acestuia precum şi a calităţii de moştenitoare a foştilor proprietari.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Iaşi, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- reclamaţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului prin mijloacele admise de lege, respectiv contractul de vânzare cumpărare, ci doar printr-o copie simplă de pe un certificat eliberat de Direcţia Generală a Arhivelor Statului prin care se atestă că la rolul nr. 44, nr. matricol 176/1948 figurează imobilul din str. L. nr. 1, proprietatea moştenitorilor C.C., cu 500 mp teren şi o copie de pe procesul verbal nr. 294/22 noiembrie 1950 prin care se face predarea primirea imobilului naţionalizat.
La data de 6 septembrie 2006 C.T., C.R., C.E., C.M., P.G. şi P.M., în calitate de proprietari ai apartamentelor din imobilul în litigiu au depus cereri de intervenţie în interesul recurentului Primarul Municipiului Iaşi prin care au solicitat admiterea recursului, iar pe fond, respingerea acţiunii formulate de reclamanţi.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Art. 23 al Legii 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 actele doveditoare ale dreptului de proprietate se pot depune până la data soluţionării notificării.
Potrivit acestui articol, entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia să ia în considerare toate actele depuse până la data emiterii deciziei sau dispoziţiei motivate, iar stabilirea momentului până la care persoana îndreptăţită poate să depună actele doveditoare nu limitează posibilitatea instanţei, investită cu acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 26 din Legea 10/2001 de a soluţiona procesul doar pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative.
Stabilirea obligaţiei pentru instanţă de a soluţiona pricina doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa anterioară demersului judiciar ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiţie recunoscut de art. 21 din Constituţie şi a dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În speţă, dovada dreptului de proprietate a fost făcută de către reclamanţi care au depus la filele nr. 46-48 ale dosarului de fond copia contractului de vânzare cumpărare autentificat la Tribunalul Iaşi sub nr. 6325 din 16 noiembrie 1925, prin care autorii notificatoarei R.I., C.C. şi M. au dobândit imobilul în litigiu de la R. şi T.R. Ca atare, în mod corect, prin Decizia atacată a fost păstrată sentinţa instanţei de fond cu luarea în considerare a acestui contract de vânzare cumpărare.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurent, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă se vor respinge şi cererile de intervenţie în interesul recurentului pârât formulate de C.T., C.R., C.E., C.M., P.G. şi P.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Iaşi împotriva deciziei civile nr. 10 din 18 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, precum şi cererile de intervenţie în interesul recurentului pârât formulate de C.T., C.R., C.E., C.M., P.G. şi P.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9688/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9692/2006. Civil → |
|---|
