ICCJ. Decizia nr. 9924/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9924
Dosar nr. 2795/59/2006
Şedinţa publică din 4 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 271 din 6 decembrie 2005, emisă de Primarul comunei Teremia Mare, judeţul Timiş, în baza Legii nr. 10/2001, a fost respinsă notificarea prin care petenta B.V. a solicitat restituirea, în natură, a imobilului înscris în C.F., top 150-151 al localităţii Nerău, compus din casă, curte şi grădină, în suprafaţă de 5755 mp, cu motivarea că imobilul nu a fost preluat abuziv de către stat.
Succesorii petentei, B.V.C. şi F.V.M. au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei emisă de primar, iar prin sentinţa nr. 505/PI din 6 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia civilă, a fost respinsă contestaţia, reţinându-se că imobilul nu a fost trecut abuziv în proprietatea statului, ci i-a fost înstrăinat acestuia de către fosta proprietară tabulară, C.M., mama petentei şi respectiv, bunica contestatorilor.
Apelul declarat de contestatori împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 172 din 23 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs contestatorii, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 1, 4, 7 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că Decizia atacată este lovită de nulitate datorită neparticipării procurorului la judecată, că au fost depăşite atribuţiile puterii judecătoreşti, că hotărârea nu a fost motivată, că imobilul ce formează obiectul litigiului nu a fost în proprietatea C.A.P. şi că a fost făcută o greşită aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001.
Recursul este nefondat.
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia motivată emisă de primar, prin care a fost respinsă notificarea sau cererea de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare, dispoziţii legale în raport de care nu se poate susţine că instanţele au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Prin nici un text din Legea nr. 10/2001 nu este prevăzută participarea obligatorie a procuratorului în cauzele ce au acest temei juridic.
Motivarea instanţei de apel, chiar dacă nu este amplă, cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea judecătorilor, în sensul prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte fondul litigiului, instanţele au stabilit temeinic situaţia de fapt, raportat la care au făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, în sensul că reclamanţii nu au calitatea de „persoane îndreptăţite", conform dispoziţiilor acestei legi.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 7394 din 28 octombrie 1991, pronunţată de Judecătoria Timişoara, rămasă definitivă urmare respingerii recursului, prin Decizia civilă nr. 336 din 5 martie 1992 a Tribunalului Timiş a fost respinsă acţiunea formulată de autoarea contestatorilor, B.V., a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta C.A.P. Nerău, s-a constatat că aceasta din urmă a cumpărat de la mama reclamantei, C.M., în anul 1963, au preţul de 110.000 lei, ce a fost achitat, imobilul situat în comuna Nerău, înscris în C.F. Nerău, nr. top 150-151, hotărârea ţinând loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare din 9 septembrie 1992, Comisia de lichidare a C.A.P. Nerău a vândut acest imobil, revendicat de contestatori, numitei S.E.
Toate schimbările privitoare la titularii succesivi ai dreptului de proprietate au fost înscrise în cartea funciară (filele 23-28 din dosarul tribunalului).
Prevederile Legii nr. 10/2001 privesc regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Or, imobilul a cărui restituire au solicitat-o contestatorii nu a fost preluat abuziv, ci a fost înstrăinat de autoarea acestora, prin vânzare cumpărătoarei C.A.P. Nerău.
În atare situaţie, se constată că instanţele au făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, stabilind că acestea nu sunt incidente în privinţa imobilului ce formează obiectul litigiului.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B.V.C. şi F.V.M. împotriva deciziei civile nr. 172 din 23 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9919/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10001/2006. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
