ICCJ. Decizia nr. 10005/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.10005
Dosar nr. 1693/1/2006
Şedinţa publică din 6 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă constată:
Prin cererea notificată sub nr. 433/N/2001 al B.E.J M.P.L., petentul E.G. a cerut restituirea în natură ori plata unor despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Galaţi.
Prin dispoziţia nr. 784/SR din 23 iunie 2004, Primarul Municipiului Galaţi a stabilit valoarea echivalentă a imobilului în litigiu la suma de 282.394.607 lei, sumă în limita căreia a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent şi până la limita căreia petentul urmează să se adreseze în vederea obţinerii unor titluri de valoare nominală sau de acţiuni tranzacţionate pe piaţa de capital, în condiţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, instituţiilor implicate în procesul de privatizare.
În motivarea dispoziţiei s-a reţinut că imobilul în litigiu a fost proprietatea petentului E.G., că acesta a făcut obiectul unei exproprieri dispusă de stat cu plata unei despăgubiri prin Decretul nr. 288/1982, caz în care acesta este îndreptăţit, dat fiind că imobilul nu îi mai poate fi restituit în natură, să primească măsuri reparatorii pentru diferenţa între valoarea reală a bunului şi despăgubirea încasată la momentul exproprierii.
Prin cererea înregistrată la 16 iulie 2004, petentul a cerut anularea dispoziţiei şi restituirea în natură a imobilului, susţinând că în mod greşit s-a statuat prin dispoziţia atacată că bunul nu ar putea fi restituit în natură.
Pârâtul a cerut respingerea cererii şi a solicitat, pe cale reconvenţională, obligarea reclamantului la plata despăgubirii încasată la momentul exproprierii în sumă de 900 lei, actualizată cu coeficientul de inflaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1189 din 19 august 2005 Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a respins contestaţia reclamantului precum şi cererea reconvenţională formulată de pârât ca fiind nefondate.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că terenul a cărui restituire în natură este solicitată de reclamant, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, este ocupat în întregime cu părţi din blocurile de locuinţe L şi L 12, cu spaţii verzi, trotuare, alei betonate şi spaţii comerciale aferente pieţei din Micro 17, caz în care, în mod corect, prin dispoziţia contestă, Primarul Municipiului Galaţi a constatat că nu poate fi restituit în natură.
Prin Decizia civilă nr. 820/A din 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
În motivarea deciziei s-a reţinut că, în mod just, prima instanţă a constatat că scopul exproprierii a fost realizat atâta timp cât terenul a fost afectat de detalii de sistematizare, caz în care acesta nu mai poate fi restituit în natură.
A reţinut instanţa de apel şi faptul că la judecata în primă instanţă dreptul la apărare al reclamantului a fost respectat, la termenul de judecată din data de 16 august 2005 instanţa dispunând amânarea pronunţării asupra cauzei pentru ca reclamantul să depună la dosar dovada plăţii onorariului cuvenit expertului care a întocmit raportul de expertiză în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul E.G. invocând incidenţa art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului reclamantul susţine că în mod eronat şi în lipsa apărătorului său care se afla în concediu de odihnă la termenul de judecată din data de 16 august 2005, prima instanţă a rămas în pronunţare asupra cauzei, cu menţiunea că la acest termen de judecată intenţiona să conteste concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, contestaţie pe care însă nu a mai formulat-o întrucât nu avea cunoştinţele necesare.
Susţine recurentul că şi în apel, fază procesuală în care nu a fost asistat de un apărător dar în care se putea suplimenta probatoriul, instanţa nu a dat dovadă de rol activ şi a omis să dispună refacerea expertizei deşi acest lucru se impunea în raport de criticile formulate prin cererea de apel.
Recurentul susţine şi că pe terenul în litigiu, după aprecierea sa, nu sunt edificate blocuri de locuinţe şi îi poate fi restituit în natură.
Analizând criticile formulate de reclamant, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Dreptul la apărare este recunoscut părţilor litigante şi, în sens formal, înseamnă dreptul pe care îl are oricare din acestea să îşi angajeze un avocat care să le asigure o apărare calificată.
Respectarea dreptul la apărare nu presupune însă, astfel cum greşit susţine recurentul, amânarea judecăţii cauzei ori de câte ori partea solicită sau ordonarea din oficiu de către instanţă a unor probatorii atâta timp cât cele administrate sunt fundamentate şi nu au fost în vreun mod contestate de către părţile litigante.
Or, în speţă, este de observat că procedura judiciară a fost declanşată de recurent la data de 16 iulie 2004 pentru ca la termenul de judecată din 14 octombrie 2004 acesta să solicite amânarea judecăţii în vederea angajării unui avocat, cerere încuviinţată de instanţă care a amânat procesul, conform art. 156 C. proc. civ., la data de 8 noiembrie 2004.
La termenul de judecată mai sus menţionat, reclamantul a cerut din nou amânarea judecăţii pentru acelaşi motiv, anume pentru a-şi angaja un avocat, cerere încuviinţată, de asemenea, de instanţă care a amânat procesul pentru data de 13 decembrie 2004.
La termenul de judecată din 13 decembrie 2004 avocatul ales al reclamantului, D.S. a cerut o nouă amânare a judecăţii pentru a studia dosarul şi a pregăti apărarea, cerere încuviinţată de instanţă care acordat un nou termen de judecată la 10 ianuarie 2005, dată după care reclamantul a fost asistat în tot cursul procesului desfăşurat în primă instanţă de avocatul său.
Totodată, este de observat că raportul de expertiză, expertiză efectuată în prezenţa reclamantului şi în lipsa reprezentantului părţii pârâte, a fost depus la dosarul cauzei la data de 14 aprilie 2005 şi că la termenul de judecată din 3 mai 2005 un exemplar al acestuia a fost înmânat avocatului reclamantului iar judecata cauzei a fost amânată la data de 6 iunie 2005 tocmai pentru ca reclamantul şi avocatul său să ia cunoştinţă de cuprinsul raportului.
La termenul de judecată din 6 iunie 2005 nici reclamantul şi nici avocatul său nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză însă judecata cauzei s-a amânat din nou pentru data de 16 august 2005 urmând ca reclamantul să facă dovada plăţii onorariului expertului.
Cum, nici reclamantul şi nici pârâtul nu au formulat nici până la această dată obiecţiuni la expertiză şi cum, reclamantul prezent personal în şedinţă a arătat că nu înţelege să formuleze alte cereri şi că solicită judecarea cauzei şi în lipsa avocatului său, în mod corect instanţa de judecată a acordat cuvântul la dezbateri în fond asupra cauzei la termenul din 16 august 2005.
Faţa de situaţia de fapt menţionată, criticile formulate de reclamant în sensul încălcării dreptului la apărare justificată prin faptul nu s-a dispus o nouă amânare a judecăţii cauzei şi la termenul din 16 august 2005 pe motiv că intenţiona să formuleze împreună cu avocatul său obiecţiuni la raportul de expertiză nu pot fi primite.
Mai mult, este de observat că la termenul de judecată mai sus arătat, 16 august 2005, instanţa nu s-a pronunţat asupra cauzei ci a amânat pronunţarea la data de 19 august 2005 pentru ca reclamantul să facă dovada plăţii onorariului de expertiză, dată până la care acesta nu a depus concluzii finale asupra procesului şi nici nu a adus vreo critică raportului de expertiză pe care instanţa urma să îl analizeze în vederea adoptării hotărârii pe care urma să o pronunţe în cauză.
Aşa fiind, cum de la data comunicării raportului de expertiză avocatului său, 3 mai 2005, şi până la data când au avut loc dezbaterile în fond asupra procesului, 16 august 2005, perioadă de timp rezonabilă, nu s-au formulat vreun fel de obiecţiuni cu privire la concluziile expertului, critica reclamantului privind încălcarea dreptului său la apărare justificată prin imposibilitatea formulării acestora este nefondată.
În acest context al analizei, este de menţionat că încuviinţarea unor obiecţiuni la un raport de expertiză se justifică în cazul în care părţile litigante invocă motivat aspecte concrete ale procesului şi la care expertul nu a răspuns, nefiind suficientă simpla afirmare a nemulţumirii acestora cu privire la concluziile expertizei.
Or, în speţă, este de observat că recurentul, care la judecata în primă instanţă nu a formulat vreo contestaţie cu privire la proba în discuţie, nici prin apel nu a formulat critici concrete în acest sens iar la solicitarea instanţei a declarat că nu înţelege să formuleze alte cereri de probatorii, caz în care şi critica acestuia privind omisiunea instanţei de apel de a ordona din oficiu refacerea expertizei se dovedeşte a fi nefondată.
Aşa fiind, cum părţilor le incumbă responsabilitatea pentru modul în care înţeleg să îşi conducă procesul şi cum în speţă, în raport de probatoriul administrat în cauză, hotărârile date în fond şi apel sunt temeinice iar în cursul judecăţii cauzei dreptul la apărare al reclamantului a fost respectat, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecăţii se dovedeşte a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul E.G. împotriva deciziei nr. 820/A din 8 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1139/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1004/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
