Imobil naționalizat prin Legea nr. 119/1948 și intrat prin privatizare în patrimoniul unei societăți comerciale. Cerere de restituire în natură și/sau în echivalent valoric. Calitatea procesuală pasivă a Autorității pentru Privatizare și Administrarea Par
| Comentarii |
|
Potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, înainte de modificarea survenită prin Legea nr. 247/2005, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale, privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.În acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului are calitate procesuală pasivă, în speță, imobilul fiind preluat în baza Legii nr. 119/1948, de administrația locală în baza unui proces-verbal.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 2724 din 15 Martie 2006
La 3 ianuarie 2002, reclamanții D.A. și R.M. au cerut ca, în contradictoriu cu SC Simpas SA Alexandria, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (APAPS) București și Consiliul județean Teleorman, să se constate nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea primei pârâte pentru terenul aferent construcției, moară din comuna Săceni și, pe cale de consecință obligarea acesteia să îi restituie, în natură, moara compusă din cei 200 mp teren, intravilan și construcție, inclusiv utilajele.
în subsidiar, în situația în care, indiferent de motiv, restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, reclamanții au cerut acordarea de despăgubiri în condițiile legii.
în motivarea cererii reclamanții arată că imobilul în litigiu a fost proprietatea mamei lor, D.A., că aceasta a fost deposedată în mod abuziv de bun care, în prezent se găsește în posesia pârâtei SC Simpas SA Alexandria, căreia deși i-au notificat cererea lor, aceasta a refuzat să le restituie bunul sub motiv că s-ar fi privatizat, iar pretențiile lor, conform Legii nr. 10/2001 ar trebui notificate pârâtei APAPS București.
Prin sentința civilă nr. 270 din 21 aprilie 2003 Tribunalul Teleorman, secția civilă, a admis în parte cererea subsidiară a reclamanților, în contradictoriu cu pârâții și a constatat că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în sumă de 420 milioane lei.
Prin aceeași sentință a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei SC Simpas SA nr. 0018/1996 emis de Consiliul județean Teleorman.
în motivarea sentinței, reținând calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților în sensul Legii nr. 10/2001, instanța a constatat că bunul în litigiu nu mai poate fi restituit în natură, întrucât se găsește în patrimoniul unei societăți privatizate integral (contract de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR/15/13.03.2003).
Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, instanța a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent care urmează a fi acordate de APAPS București, sens în care s-a administrat proba cu o expertiză de specialitate, conform căreia valoarea imobilului este de 420 milioane lei, dreptul la despăgubire urmând a fi valorificat de reclamanți conform Normelor metodologice ale Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta APAPS București, susținând în esență că, în mod greșit, s-a reținut că reclamanții ar fi îndreptățiți la măsuri reparatorii dat fiind că nu s-a probat că ar fi urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 21 din lege, în contradictoriu cu SC Simpas SA sau procedura prevăzută de art. 36 din lege, în contradictoriu cu prefectura.
Apelanta critică soluția și motivat de faptul că în calitatea sa de administrator al acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale nu putea fi obligată în cauză, aceasta cu atât mai mult cu cât prima instanță nu a constatat valabilitatea titlului statului, singurul caz în care, în conformitate cu dispozițiile art. 27 din lege ar fi avut legitimitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr. 466/A din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat, în parte, sentința în sensul că, reținând excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei, a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu aceasta, menținând celelalte dispoziții.
în justificarea soluției s-a reținut cu o motivare contradictorie că singura ipoteză în care APAPS poate avea legitimitate procesuală pasivă este cea prevăzută de art. 27 din Legea nr. 10/2001, care presupune că bunul a fost preluat de stat cu titlu valabil. Cum reclamanții, prin cererea de chemare în judecată, au contestat valabilitatea titlului statului și față de felul măsurilor reparatorii stabilite, instanța de apel a apreciat că în cauză nu este dată ipoteza prevăzută de art. 27.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și pârâta SC Simpas SA Alexandria.
în motivarea recursurilor se arată că, în mod eronat, instanța de apel a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei, atâta timp cât bunul în litigiu a fost naționalizat în baza Legii nr. 119/1948, caz în care este prezumat a fi preluat cu titlu de către stat, titlu de altminteri, necontestat, caz în care, în conformitate cu dispozițiile art. 27 din lege, APAPS avea calitate procesuală pasivă.
Reclamanții arată că, deși prin cererea dedusă judecății au susținut că statul nu are un titlu valabil asupra bunului, prima instanță a înlăturat această apărare, apreciind că naționalizarea bunului în baza Legii nr. 119/1948 constituie un titlu valabil, concluzie pe care nu au înțeles să o conteste.
Totodată, reclamanții critică soluția primei instanțe și prin prisma faptului că instanța a omis să oblige pârâții la plata sumei stabilite, rezumându-se decât să le constate dreptul la măsuri reparatorii în echivalent până la concurența sumei de 420 milioane lei.
Pârâta SC Simpas SA, în argumentarea criticii de nelegalitate formulate, arată că legea instituie o prezumție de valabilitate a titlului statului privind imobilele naționalizate în baza Legii nr. 119/1948 caz în care, atâta timp cât titlul statului nu a fost contestat și nu s-a constatat nevalabilitatea acestuia, concluzia instanței de apel în sensul neaplicării dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 este greșită.
Recursurile sunt întemeiate.
în drept, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluționării apelului, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate, ipoteză în care, potrivit alin. (2) al aceluiași articol APAPS are calitate procesuală pasivă.
Naționalizarea, deși constituie o preluare abuzivă a bunului, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, reprezintă un titlu pentru stat, distingându-se de acele preluări de bunuri de către stat fără vreo bază legală. Este la îndemâna părții interesate ca, în situația în care apreciază că preluarea bunului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legii de naționalizare, să conteste valabilitatea titlului statului.
Or, în speță, reclamanții nu au declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe prin care s-a reținut că naționalizarea bunului în litigiu conferea statului un titlu valabil și că fiind vorba de un bun evidențiat în patrimoniul pârâtei SC Simpas SA, societate comercială privatizată cu respectarea dispozițiilor legale, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 27 mai sus enunțate.
Așa fiind, în mod greșit, instanța de apel a constatat a fi incidentă excepția lipsei calității procesuale pasive a APAPS București.
Pentru a hotărî astfel, instanța are în vedere și faptul că potrivit art. 21 alin. (4) din lege, notificarea înregistrată de o persoană îndreptățită face dovada deplină în fața oricăror instanțe (.) a respectării termenului în care poate fi formulată conform art. 21 alin. (1) și chiar dacă a fost adresată altei persoane. Deși chemată în proces din data de 3 ianuarie 2002, pârâta APAPS București a avut cunoștință de litigiu și de situația juridică a bunului deținut de SC Simpas SA, caz în care avea posibilitatea de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de lege în sarcina sa în astfel de situații.
Pentru considerentele arătate înalta Curte a admis recursurile și a modificat decizia recurată în sensul că a respins apelul declarat de pârâta APAPS București, menținând sentința primei instanțe.
Critica reclamanților cu privire la omisiunea obligării la plata valorii bunului nu poate fi primită întrucât, pe de-o parte este formulată omisso medio, iar pe de altă parte, măsurile reparatorii prin echivalent se execută în conformitate cu dispozițiile legii speciale privind regimul de plată al unor astfel de măsuri și nu se confundă cu despăgubirile bănești care pot fi acordate persoanei îndreptățite doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
| ← Cerere de restituire în natură a unui imobil preluat abuziv... | Imobil preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului nr.... → |
|---|
