Raporturi juridice între cooperativele meșteșugărești și membrii cooperatori. Competența materială de soluționare a litigiilor dintre membrii cooperatori și cooperativele meșteșugărești

Deși au la bază o convenție de asociere, raporturile juridice dintre cooperative și membrii cooperatori sunt considerate forme tipice ale raporturilor juridice de muncă. În această situație dezacordurile intervenite între partenerii raporturilor juridice analizate constituie, potrivit art. 248 alin. (1) C. muncii, conflicte de muncă, și sunt supuse regulilor jurisdicției muncii, fapt ce exclude posibilitatea soluționării litigiului de către instanța arbitrală.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 585 din 19 Ianuarie 2006

La 15 iulie 2004, reclamanta P.C. a chemat în judecată pe pârâta CM I. Constanța solicitând:

- anularea sentinței nr. 86 din 27 aprilie 2004 a Curții de Arbitraj de pe lângă ANCOM-UCECOM București, deciziei nr. 95 din 25 iunie 2004 emise de ATCOM Constanța, hotărârii din 30 martie 2004 a Adunării Generale a CM I. Constanța și deciziei nr. 24 din 9 martie 2004 a aceleiași cooperative meșteșugărești;

- reintregarea sa în funcția de economist și președinte al CM I. Constanța, cu începere de la 30 martie 2004;

- plata salariilor restante aferente celor două perioade și funcții, cu penalizările și dobânzile legale;

- 300.000.000 lei despăgubiri morale pentru împiedicarea exercitării drepturilor de proprietar și candidat la funcția de președinte;

în motivarea cererii, întemeiate pe art. 13.3 lit. f) din Hotărârea nr. 4/2003 a ANCOM-UCECOM București și art. 20.2 din statutul Cooperativei, reclamanta a susținut că:

- a lucrat la CM I. Constanța din ianuarie 1970, îndeplinind, pe rând, funcțiile de contabil, șef birou, contabil șef, economist;

- la 12 februarie 2004 și-a depus candidatura pentru funcția de președinte al CM I. Constanța.

- înainte de alegerile din 30 martie 2004, respectiv la 9 martie 2004, a fost abuziv concediată din funcția de economist în cadrul compartimentului financiar;

- la 30 martie 2004, S.E., președinte al cooperativei, a împiedicat-o să participe la lucrările Adunării Generale, dând-o cu forța afară din sală;

- ATCOM Constanța și Curtea de Arbitraj de pe lângă ANCOM-UCECOM București, prin decizia nr. 95/2004 și, respectiv, sentința nr. 86/2004, i-au respins contestațiile formulate împotriva acestor măsuri.

Tribunalul Constanța. secția civilă, prin sentința nr. 1550 din 17 decembrie 2004, a disjuns capătul de cerere privind anularea hotărârii arbitrale, a admis excepția necompetenței materiale în referire la acest aspect, a declinat competența soluționării capătului de cerere menționat în favoarea Curții de Apel București, a respins excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei nr. 24/2004 și a fixat termen la 7 ianuarie 2005.

S-a reținut că:

- potrivit art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată doar pe calea acțiunii în anulare, iar competența soluționării unei asemenea pricini revine instanței imediat superioare celei prevăzute de art. 324 C. proc. civ.;

- reclamanta a contestat decizia nr. 24/2004, la 3 aprilie 2004, deci în termenul legal de 30 de zile dar s-a adresat unei instanțe necompetente.

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, prin decizia nr. 1586 din 25 mai 2005, a admis acțiunea în anulare, a desființat hotărârea arbitrală și a trimis cauza spre soluționare tribunalului.

S-a reținut că:

- reclamanta a fost angajata unității pârâte în baza convenției individuale nr. 444/2001, care are natura juridică a unui contract de muncă;

- prin decizia nr. 24/2004, emisă în baza art. 49 alin. (1) din Hotărârea nr. 4/2003 a ANCOM-UCECOM, pârâta a dispus concedierea reclamantei ca urmare a desființării locului de muncă din cauza dificultăților economice, apreciind că acest caz se regăsește în art. 65 alin. (1) C. muncii;

- reclamanta, pe de o parte, a contestat decizia de desfacere a contractului de muncă și, pe de altă parte, a solicitat anularea hotărârilor Adunării Generale și organelor ierarhic superioare care au soluționat pe cale administrativă cererea sa de reintegrare;

- litigiul dedus judecății are ca obiect un raport de muncă, deci este nepatrimonial, astfel că în speță nu sunt incidente dispozițiile Hotărârii nr. 4/2003 a ATCOM-UCECOM (referitoare exclusiv la litigiile patrimoniale), ci ale Codului muncii și Legii nr. 168/1999;

- în consecință, după epuizarea procedurii prealabile, litigiul trebuia să fie soluționat de tribunal, ca instanță de drept comun în materia raporturilor de muncă;

Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii acțiunii în anulare.

în motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că decizia atacată ar fi greșită deoarece:

- raporturile dintre cooperativele meșteșugărești și membrii cooperatori au la bază o convenție de asociere, și nu un contract individual de muncă;

- datorită acestui caracter specific, subliniat și de Curtea Constituțională prin decizia nr. 72/2001, competența soluționării litigiului revenea Curții de Arbitraj de pe lângă ATCOM-UCECOM.

Recursul este nefondat.

- potrivit art. 340 C. proc. civ., pot fi soluționate pe calea arbitrajului doar litigiile patrimoniale, dacă privesc drepturi asupra cărora legea permite a se face tranzacție;

- de asemenea, Legea nr. 168/1999, prin art. 32 și art. 62, permite să fie arbitrate și conflictele de interese, fără nicio deosebire, deci inclusiv cele nepatrimoniale;

- litigiul din cauză nu se încadrează însă în categoria conflictelor de interese și are două componente, una principală, nepatrimonială, iar cealaltă accesorie și patrimonială;

- această particularitate exclude, principial, posibilitatea soluționării litigiului dedus judecății de către instanța arbitrală;

- pe de altă parte, raporturile juridice dintre cooperative și membrii cooperatori sunt considerate drept forme tipice ale raporturilor juridice tipice de muncă, deși au la bază o convenție de asociere;

- în atare situație, dezacordurile intervenite între partenerii raporturilor juridice analizate constituie tot conflicte de muncă, potrivit art. 248 alin. (1) C. muncii și sunt supuse regulilor jurisdicției muncii, înscrise în Titlul XII din același cod;

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Raporturi juridice între cooperativele meșteșugărești și membrii cooperatori. Competența materială de soluționare a litigiilor dintre membrii cooperatori și cooperativele meșteșugărești