ICCJ. Decizia nr. 1018/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
-SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ-
Decizia nr. 1018
Dosar nr. 4583/121/2007
Şedinţa publică din 18 februarie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 iunie 2006 la Tribunalul Argeş, reclamanţii C.S. şi Z.C.P. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Piteşti prin Primar au solicitat anularea dispoziţiei nr. 1693 din 2 mai 2006, emisă de acesta, stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent în favoarea reclamanţilor prin atribuirea în natură a unui teren în suprafaţă de 265 mp pentru terenul expropriat şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru construcţia în suprafaţă de 140,70 mp expropriată, iar în subsidiar, în situaţia în care nu există posibilitatea acordării de teren în compensaţie, să se acorde despăgubiri băneşti şi pentru suprafaţa de teren de 265 mp.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, în baza sentinţei civile nr. 1094/1972, pronunţată de Judecătoria Piteşti, reclamanţii au devenit proprietarii imobilului compus din teren în suprafaţă de 265 mp şi construcţii în suprafaţă de 140,70 mp, situat în Piteşti, judeţul Argeş, care ulterior în baza Decretului nr. 120/1978 a fost expropriat, întrucât în zonă a existat un proiect de sistematizare pentru construire de blocuri şi construcţia a fost demolată. Acest proiect nu s-a mai realizat şi, deşi reclamanţii au solicitat în anul 1996 restituirea terenului liber de construcţii, pe acesta a fost construit sediul D.G.F.P. Argeş.
Prin sentinţa civilă nr. 315 din 19 decembrie 2006, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins acţiunea reclamanţilor, reţinând următoarele:
Prin dispoziţia nr. 1693 din 2 mai 2006 au fost respinse notificările prin care reclamanţii au solicitat restituirea în natură prin echivalent sau despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Piteşti, judeţul Argeş, cu motivarea că, în prezent construcţiile preluate de stat prin expropriere sunt demolate şi terenul în suprafaţă de 265 mp este afectat integral de construcţii autorizate, clădirea D.G.F.P. Argeş şi de zona funcţională a acesteia, iar legea nu prevede acordarea despăgubirilor băneşti.
S-a propus pentru imobil acordarea de despăgubiri notificatorilor în indiviziune, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi s-a luat act că în municipiul Piteşti nu au fost identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite notificatorilor în compensare, iar suma calculată la expropriere în anul 1978 a fost de 31625 lei (ROL).
Dispoziţia nr. 1693 din 2 mai 2006 a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Ş-a reţinut că reclamanţii au calitate de persoane îndreptăţite la restituire în sensul cerut de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind de fapt proprietara şi respectiv, descendentul de gradul I al defunctului Z.P., decedat la 2 ianuarie 2003, împreună cu care prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 3367/1967 şi apoi prin sentinţa civilă nr. 1094/1972, pronunţată de Judecătoria Piteşti, reclamanta a devenit proprietara imobilului, situat în Piteşti, judeţul Argeş.
Conform adresei nr. 1378 din 18 aprilie 2001, imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 120/1978, aspect necontestat, construcţiile au fost demolate, iar terenul este ocupat de o construcţie autorizată, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, urmând ca, în această situaţie, conform art. 11 alin. (8) din aceeaşi lege, să se acorde persoanei îndreptăţite măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri şi servicii sau în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Cu privire la despăgubiri s-a menţionat că, legea nouă, de imediată aplicare, respectiv Legea nr. 247/2005, Titlul VII a determinat imperativ regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor, instituind şi noi proceduri administrative pentru acordarea acestora şi prevăzând că, pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, se acordă titluri de despăgubiri.
Nici anterior, până la modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, pentru imobilele prevăzute de art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, ca în cazul de faţă, nu se acordau despăgubiri băneşti, ci numai măsuri reparatorii prin echivalent.
Reclamanţii nu au făcut dovada că la dispoziţia pârâtului există teren disponibil care să poată fi acordat în compensare.
În primul rând, procesele-verbale încheiate de pârât în aplicarea O.U.G. nr. 209/2005 fac dovada deplină până la înscrierea în fals cu privire la cele constatate, iar în al doilea rând, astfel cum rezultă din încheierea din data de 5 decembrie 2006, reclamanţii prin apărător au solicitat încuviinţarea probei cu expertiză tehnică, prin care să se stabilească dacă pe raza municipiului Piteşti există teren disponibil, liber de construcţii, ce poate fi atribuit prin compensare şi care să stabilească cuantumul despăgubirilor băneşti, eventual cuvenite acestora pentru construcţii şi teren.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin decizia nr. 246/A din 1 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii C.S. şi Z.C.P. împotriva sentinţei civile nr. 315 din 19 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Argeş în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Piteşti prin Primar.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă următoarele: în mod corect tribunalul a stabilit că, prin Legea nr. 247/2005, Titlul VII, care a modificat şi completat Legea nr. 10/2001, s-a statuat imperativ regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor, instituindu-se noi proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor, stabilind că pentru aceste imobile ce nu pot fi restituite în natură, cum sunt şi cele din litigiu, se acordă titluri de despăgubire. Astfel, legiuitorul a înfiinţat „Fondul Proprietatea" care să acorde aceste titluri.
Prin stabilirea cuantumului despăgubirilor de către instanţă, s-a reţinut că aceasta şi-ar depăşi atribuţiile, intrând în puterea legislativă, ceea ce este inadmisibil, instanţa având obligaţia numai să aplice legea.
Or, în lege, aşa cum s-a arătat anterior, se prevăd numai titluri de despăgubiri, nu şi sume de bani.
Mai mult decât atât, reclamanţii în apel nu au arătat care articol din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 a fost încălcat de către instanţa de fond, atunci când a respins acţiunea privind stabilirea cuantumului despăgubirilor băneşti.
De asemenea, s-a avut în vedere că reclamanţii nu au arătat care articol din actele normative enunţate prevede posibilitatea instanţei de a pronunţa o hotărâre privind acordarea de despăgubiri băneşti.
S-a concluzionat că, faţă de împrejurarea potrivit căreia Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005 nu prevăd posibilitatea acordării despăgubirilor băneşti pentru persoanele îndreptăţite, ci numai a titlurilor de despăgubiri prin „Fondul Proprietatea", s-a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Împotriva ultimei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii C.S. şi Z.C.P. care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţin că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit Legea nr. 247/2005, art. 1 din Protocolul nr. I CEDO şi art. 20 din Constituţia României.
În acest sens arată că, în mod greşit s-a reţinut că pe de o parte instanţa prin stabilirea cuantumului despăgubirilor şi-ar depăşi atribuţiunile, transformându-se în legiuitor, iar pe de altă parte, legea nu prevede posibilitatea acordării despăgubirilor băneşti pentru persoanele îndreptăţite, ci doar a titlurilor de; despăgubiri prin „Fondul Proprietatea"„
Mai arată recurenţii că, potrivita art. 20 din Constituţia României „Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia universală a drepturilor omului, cu, pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile".
În susţinerea nelegalităţii deciziei recurate, s-a arătat că la 22 iulie 2005 s-a adoptat Legea nr. 247/2005 care a modificat Legea nr. 10/2001, prin legea nouă acordându-se dreptul la despăgubire la valoarea comercială a bunului ce nu poate fi restituit persoanelor care se află în aceeaşi situaţie cu reclamantul.
De asemenea, s-a menţionat că, „Fondul Proprietatea" nu funcţionează în prezent pentru a ajunge la acordarea efectivă a unor despăgubiri, situaţie în care s-au încălcat atât dispoziţiile Constituţiei, cât şi ale art. l din Protocolul nr. I CEDO.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Ca urmare a notificărilor formulate de reclamanţi prin care au solicitat restituirea în natură, în echivalent sau despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Piteşti, jud. Argeş, imobil expropriat, în prezent construcţiile fiind demolate şi terenul în suprafaţă de 265 mp fiind afectat unei construcţii autorizate, prin dispoziţia nr. 1693 din 2 mai 2006, acestea au fost respinse, dispoziţia fiind emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Corect s-a reţinut prin hotărârea recurată că, prin Legea nr. 247/2005, Titlul VII s-a prevăzut imperativ regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor; s-au prevăzut noi proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor, astfel că, pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, ca şi cele din cauză, se acordă titluri de despăgubiri prin intermediul „Fondului Proprietatea".
Prin modificările aduse Legii nr. 10/2001 sunt prevăzute numai titluri de despăgubiri pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură şi în nici un caz acordarea unor sume de bani.
Legea nu prevede posibilitatea acordării unor despăgubiri băneşti, stabilirea cuantumului acestora, singura posibilitate de despăgubire constând în acordarea titlurilor de despăgubiri prin „Fondul Proprietatea".
Instanţa de apel soluţionând cauza în acord cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, nu a încălcat dispoziţiile constituţionale şi nici art. 1 din Protocolul nr.I din CEDO, deoarece reclamanţilor li s-a respectat dreptul asupra bunului expropriat, de care au fost lipsiţi, prin acordarea titlurilor de despăgubiri.
În consecinţă, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondată şi pentru considerentele expuse, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii C.S. şi Z.C.P. împotriva deciziei civile nr. 246/A din 1 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5681/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6068/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
