ICCJ. Decizia nr. 6617/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6617
Dosar nr. 128/63/2007
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
1.1. Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia civilă, la 8 ianuarie 2007, reclamantele C.M.D. şi D.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Craiova şi Primăria municipiului Craiova, anularea Dispoziţiei nr. 63642 din 11 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Craiova şi restituirea în natură a imobilelor care au fost situate în Craiova.
1.2. În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că dispoziţia primarului este nelegală, cu privire la restituirea în natură a imobilelor şi a terenului aferent de 600 mp, întrucât se încalcă principiul prevalentei restituirii în natură.
Pârâtele au încălcat grav exigenţele impuse de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Imobilele au fost demolate abuziv, dar mai există destul teren liber, care poate fi restituit, fiind situat în spatele magazinului Luxor.
În alte cazuri au fost acordate terenuri similare, şi se poate proceda aşa şi în cazul de faţă, chiar dacă terenurile nu ar fi de aceeaşi dimensiune.
1.3. În drept
Cererea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 1, art. 7, art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 636 din 11 octombrie 2007 Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că expertiza topo administrată în cauză evidenţiază că terenul ce a aparţinut autorului reclamantelor este imposibil de restituit în natură, fiind ocupat în totalitate de blocurile C şi D din zona „Luxor" şi de trotuarele străzilor A.I. şi A.
Potrivit aceleiaşi expertize, nu poate fi acordat niciun alt teren în compensare, în zona respectivă neexistând teren liber, neafectat de detalii de sistematizare şi de utilităţi publice, care să poată fi acordat în compensare.
Nu s-a dovedit nici că există teren disponibil în altă zonă a oraşului. După intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, autorităţile şi entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor nu mai au competenţa stabilirii cuantumului despăgubirilor ci doar fac propuneri motivate de acordare a despăgubirilor şi înaintează întreaga documentaţie Secretariatului Comisiei Centrale constituit conform Legii nr. 247/2005.
3. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia civilă nr. 142 din 7 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamante.
În considerentele hotărârii s-a arătat că instanţa de apel a dispus întocmirea unui nou raport de expertiză de către cei doi experţi care au efectuat expertiza în faţa primei instanţe, în care să se exprime un punct de vedere comun cu privire la faptul dacă există sau nu teren liber în zonă, care să poată fi restituit. Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că terenul nu poate fi restituit în natură, în ciuda faptului că experţii opinează că ar putea fi restituit, cu efectuarea unor lucrări de dezafectare.
Aceasta deoarece pe teren se află un rezervor de apă şi casa de vane aferentă, precum şi un canal termic, iar deasupra se află amenajată o parcare, pe acelaşi teren se face accesul la un wc public precum şi accesul către Judecătoria Craiova.
La dosarul cauzei se află adresa nr. 14659/2008 a Primăriei municipiului Craiova din care rezultă că nu au putut fi identificate bunuri sau servicii care să poată fi acordate în compensare.
Dispoziţia nr. 62642 din 11 decembrie 2006 a Primarului municipiului Craiova a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi deci nici autoritatea învestită cu soluţionarea notificării şi nici instanţele de judecată nu mai pot stabili cuantumul despăgubirilor.
4. Recursul
4.1. Motive
Reclamantele au declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., prin care au formulat următoarele critici:
Din raportul de expertiză depus în apel rezultă că este teren liber de 600 mp care nu este afectat de detalii de sistematizare, nu este amenajat şi este folosit provizoriu şi dezorganizat ca parcare pentru autoturisme.
Instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile art. 1 din primul Protocol Adiţional al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Pârâtele nu au făcut dovada unor operaţiuni juridice din categoria celor prin care se poate dobândi proprietatea pe care le enumera art. 604, art. 645 C. civ.
Trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu încălcarea Constituţiei din anii 1948, 1952, 1965, art. 481 C. civ., a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948.
Raportul de expertiză a fost interpretat superficial.
Decizia este nelegală şi pentru că prin articol publicat în Evenimentul Zilei, N.Ş. scoate proprietarii în stradă, rezultă cert că în fiecare zi sunt descoperite cazuri de restituire în compensare, chiar şi în buricul oraşului Craiova.
Decizia este nelegală pentru că a omis să stabilească cotele succesorale ale reclamantelor, potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Dosarul nu poate fi trimis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
4.2. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţele nu au fost învestite cu analiza cotelor succesorale pe care le-ar avea reclamantele după autorul lor, şi nici nu s-a pus problema legalităţii preluării imobilului, de vreme ce prin decizia atacată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii. Aşadar, asupra acestor aspecte nu are a se pronunţa nici instanţa de recurs.
Instanţele de fond au apreciat corect că terenul ce formează obiectul notificării nu poate fi restituit în natură având în vedere că, potrivit ambelor rapoarte de expertiză efectuate în cauză, pe acest teren sunt ridicate două blocuri şi este afectat şi de trotuare care fac parte din componenţa străzilor A.I. şi A.
Propunerea experţilor, de atribuire în natură a suprafeţei de 600 mp identificată în spatele blocului „Luxor", practic, o suprafaţă de teren ce ar urma să fie atribuită în compensare, trebuie analizată prin coroborare cu adresa nr. 14659/2008 emisă de Primăria municipiului Craiova, în care se arată că autoritatea locală nu a identificat bunuri sau servicii disponibile sau care pot fi acordate în compensare.
De vreme ce pe terenul preluat se află în prezent blocuri de locuinţe, iar zona este sistematizată, fiind ocupată de trotuare, fără să mai rămână liberă vreo porţiune, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 conform cărora, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Faţă de natura măsurilor reparatorii de care pot beneficia reclamantele, instanţele de fond au apreciat, de asemenea corect, că se impune transmiterea deciziei emisă de primar către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, care va proceda în sensul impus de Legea nr. 247/2005.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanţele de fond au făcut aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legii materiale incidente în cauză, astfel încât nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele C.M.D. şi D.M. împotriva deciziei civile nr. 142 din 7 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5295/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5681/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
