ICCJ. Decizia nr. 6621/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6621
Dosar nr. 1573/64/2007
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
1.1. Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia civilă, la 19 ianuarie 2006, reclamantele M.A. şi H.E. au chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 427 din 9 decembrie 2005 emisă de pârâtă, să constate nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilul situat în Braşov, judeţ Braşov, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de restituire în natură a imobilului aflat în administrarea SC R. SRL situat în Braşov, judeţ Braşov, înscris în C.F. nr. 23959 Braşov, constituirea unui drept special de folosinţă asupra terenului aflat în administrarea SC R. SRL obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în emiterea deciziei, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
1.2. În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că asupra imobilului ce a aparţinut lui M.A., în cotă de ½, şi lui R.H., în cotă de ½, statul s-a intabulat în cartea funciară ca proprietar în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Preluarea a fost abuzivă, iar faptul că la data preluării s-au primit despăgubiri nu are nicio relevanţă în cauză.
1.3. În drept
Reclamantele şi-au întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 12 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
2. Modificarea cererii
La termenul din 24 februarie 2006 reclamantele şi-au modificat acţiunea în sensul că au chemat în judecată şi pe Municipiul Braşov, prin primar.
3. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 52/S din 31 martie 2006 Tribunalul Braşov, secţia civilă, a admis în parte contestaţia, a constatat nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilul situat în Braşov, înscris în C.F. nr. 23959 Braşov, nr. top. 2190/1/1/1/1/1/7, 2190/1/1/1/1/1/4, 2190/1/1/1/1/1/3/1 şi 2190/1/1/1/1/1/3/2 compus din casă parter cu fundaţii din beton, cu zid de cărămidă şi lemn, acoperită cu ţiglă, constând în două camere, bucătărie, hol, cămară şi în curte magazie şi WC, curte şi grădină în suprafaţă totală de 3.096 mp.
A fost anulată decizia nr. 427 din 9 decembrie 2005 emisă de SC R. SRL şi a fost obligată pârâta la emiterea unei noi decizii, în condiţiile reglementate de Legea nr. 10/2001, prin care să soluţioneze notificarea pentru restituirea în natură a imobilului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că imobilul a trecut în proprietatea statului în temeiul unui titlu nevalabil.
Nu a fost considerată întemeiată apărarea Municipiului Braşov referitoare la faptul că imobilul în litigiu nu face parte din patrimoniul său, deoarece, în conformitate cu prevederile Legii administraţiei publice locale, toate imobilele aflate pe raza unităţilor administrativ teritoriale fac parte din patrimoniul acestora.
Ţinând seama de principiul ierarhiei actelor normative, în mod greşit s-a statuat prin decizia contestată că reclamantele nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001. împrejurarea că, la data preluării imobilului de către stat, contestatoarea M.A. şi antecesorul contestatoarei H.E. au primit o sumă de bani cu titlu de despăgubiri, este de natură a face aplicabile dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 10/2001, ea neputând constitui un motiv de scoatere de sub incidenţa legii a imobilului.
2. Hotărârea instanţei de apel
Decizia civilă nr. 186/Ap din 26 septembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, prin care au fost respinse apelurile declarate de Municipiul Braşov, prin primar, şi SC R. SRL, şi admis apelul declarat de reclamante, pârâta SC R. SRL fiind obligată să emită o nouă decizie de restituire în natură a imobilului construcţie situat în Braşov, înscris în C.F. nr. 23959 Braşov, nr. top. 2190/1/1/1/1/1/7, 2190/1/1/1/1/1/4, 2190/1/1/1/1/1/3/1 şi 2190/1/1/1/1/1/3/2 şi de constituire a unui drept special de folosinţă asupra terenului aferent a fost casată în parte de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Cauza a fost trimisă la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de pârâta SC R. SRL, fiind păstrate dispoziţiile deciziei referitoare la apelul declarat de pârâtul Municipiul Braşov.
A fost respins ca nefondat recursul declarat de Municipiul Braşov, prin primar.
În considerentele hotărârii date în recurs s-a arătat că este întemeiat motivul
de casare formulat de SC R. SRL referitor la diferenţa de teren, până la concurenţa suprafeţei de 3.906 mp, înscris în C.F. nr. 23959 Braşov, nr. top. 2190/1/1/1/1/1/7, 2190/1/1/1/1/1/4, 2190/1/1/1/1/1/3/1 şi 2190/1/1/1/1/1/3/2, cu privire la care societatea recurentă a susţinut constant în cursul procesului că nu se află în administrarea sa şi, pe cale de consecinţă, cu referire la acest nemişcător nu poate să dispună printr-o decizie dată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Recursul a fost admis şi decizia a fost casată în parte, cu trimitere spre rejudecarea apelurilor reclamantelor şi SC R. SRL la aceeaşi instanţă, în scopul stabilirii depline a situaţiei de fapt cu privire la terenul în suprafaţă de 3.096 mp şi pentru determinarea persoanei juridice deţinătoare a acestuia.
3. Hotărârea dată în apel după casare
Prin decizia civilă nr. 16 AP din 21 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei civile nr. 52/S din 31 martie 2006 a Tribunalului Braşov, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a obligat SC R. SRL să emită o nouă decizie de restituire în natură a imobilului construcţie situat în Braşov, înscris în C.F. nr. 23959 Braşov, nr. top. 2190/1/1/1/1/1/7, 2190/1/1/1/1/1/4, 2190/1/1/1/1/1/3/1 şi 2190/1/1/1/1/1/3/2, cu constituirea unui drept special de folosinţă asupra terenului grădină în suprafaţă de 3096 mp.
A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei.
A respins apelul declarat de SC R. SRL
În considerentele hotărârii s-a arătat că în cadrul primului ciclu de soluţionare a apelurilor, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre echivocă, dispunând obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de restituire către contestatoare a imobilului construcţie şi de constituire a dreptului special de folosinţă în favoarea acestora asupra terenului aferent. Decizia instanţei de apel s-a referit la terenul aferent construcţiei, noţiune care, din punct de vedere tehnic, desemnează doar partea de teren necesară încorporării edificatului, astfel cum rezultă din procesul-verbal al Serviciului Tehnic al intimatei, această suprafaţă fiind de 100 mp.
Din cercetarea cărţii funciare desfăşurate a imobilului se desprinde că pe terenul înscris sub nr. top. 2190/1/1/1/1/1/7, 2190/1/1/1/1/1/4, 2190/1/1/1/1/1/3/1 şi 2190/1/1/1/1/1/3/2, la 22 iulie 1965 s-a înregistrat construcţia, corespunzătoare poziţiei A+3 din foaia de avere, precum şi terenul în suprafaţă totală de 3096 mp, ce corespunde lui A+4, asupra întregului imobil, construcţie şi teren, fiind intabulat dreptul de proprietate al Statului Român, la data de 16 iunie 1980, în baza Decretului nr. 223/1974, cu drept de administrare operativă în favoarea ICRAL Braşov.
Dreptul de administrare operativă apare ca un veritabil drept real, care conferă titularului plenitudinea atributelor referitoare la posesie, folosinţă şi dispoziţie, astfel încât este lipsit de relevanţă împrejurarea că terţe persoane au încheiate contracte de închiriere pentru suprafeţe de teren cu Primăria municipiului Braşov, câtă vreme deţinătoare de drept a imobilului este SC R. SRL
4. Recursul
4.1. Motive
SC R. SRL a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
În mod nelegal a fost obligată pârâta la constituirea în favoarea reclamantelor a unui drept special de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 3096 mp, deoarece din probele administrate rezultă că terenul nu se află în administrarea societăţii.
Recurenta deţine numai 100 mp de teren.
4.2. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: în condiţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită va notifica persoana juridică deţinătoare. De asemenea, art. 27 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, stabileşte că dispoziţiile art. 25, care obligă la pronunţarea unei decizii sau dispoziţii motivate asupra notificării, sunt aplicabile şi în situaţia în care persoana juridică notificată deţine numai în parte bunurile imobile solicitate. In această situaţie persoana juridică deţinătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deţine. Persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptăţite toate datele privind persoana fizică sau juridică deţinătoare a celeilalte părţi din imobilul solicitat. Totodată va anexa la comunicare şi copii de pe actele de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare. În cazul în care nu deţine aceste date persoana juridică notificată va comunica acest fapt persoanei îndreptăţite.
Aşa cum rezultă din art. 2 din Decizia nr. 427 din 9 decembrie 2005, SC R. SRL a trimis notificarea reclamantelor, spre competentă soluţionare, Primăriei municipiului Braşov, pentru diferenţa de teren până la concurenţa suprafeţei de 3096 mp „care nu se află în administrarea SC R. SRL".
La filele 40 şi 41 din dosarul de primă instanţă sunt depuse actele adiţionale la contractele de închiriere nr. 84/T/1995, având ca obiect suprafaţa de teren de 1000 mp din Braşov, şi, respectiv, nr. 97/171995, pentru terenul de 1000 mp din Braşov, încheiate de municipiul Braşov „în calitate de proprietar"'.
La fila 47 în foaia de proprietate nr. 23959 figurează în calitate de proprietar Statul Român, cu drept de administrare operativă a ICRAL Braşov.
La fila 34 este depus contractul de închiriere încheiat de SC R. SRL pentru o suprafaţă de 100 mp de teren aflat în administrarea sa în str. C. nr. 39 A.
Neconcordanţa ce rezultă din aceste înscrisuri în legătură cu persoana juridică deţinătoare a terenului, conduce la concluzia că situaţia de fapt, sub acest aspect, nu a fost pe deplin stabilită de instanţa de trimitere. împrejurarea că în 16 iunie 1980 ICRAL Braşov avea recunoscut un drept de administrare asupra imobilului înscris în C.F. nr. 23959, nu înseamnă, faţă de celelalte dovezi enunţate, că SC R. SRL mai are acelaşi drept, asupra întregului imobil, şi la data când a fost notificată.
Prin decizia de casare s-a arătat că se impune stabilirea „deplină a situaţiei de fapt cu privire la terenul în suprafaţă de 3096 mp şi pentru determinarea persoanei juridice deţinătoare". Or, faţă de cele mai sus arătate, aceste aspecte nu au fost lămurite, încălcându-se dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.
Se impune, aşadar, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea cu trimitere spre rejudecarea în limitele fixate prin decizia nr. 1384 din 14 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC R. SRL împotriva deciziei civile nr. 16 AP din 21 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi în consecinţă:
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7647/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1590/2007. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
