ICCJ. Decizia nr. 1020/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 5895 din 26 iunie 2002 modificată ulterior, reclamanta B.E.V. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura Județului Satu Mare, SC U. SA Satu Mare, SC C. SA Satu Mare și A.P.A.P.S.(anterior F.P.S.) și a solicitat să se constate că imobilul înscris în C.F. nr. top 4220/1 ulterior transcris în C.F. nr. top 4220/1 Satu Mare a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil; să se constate că are calitatea de moștenitoare legală, descendent de gradul I a fostului proprietar tabular B.A.F., decedat la data de 27 ianuarie 1988; să se dispună restituirea în natură a imobilului menționat, situat în Municipiului Satu Mare; să i se înscrie dreptul în cartea funciară, să se dispună anularea actelor de vânzare-cumpărare a imobilului menționat și, pe cale de consecință, radierea înscrierilor din C.F. și restabilirea situației anterioare.
în subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea unității deținătoare să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra valorii și modalității de acordare de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.
Ulterior, după efectuarea expertizei tehnice, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 529 mp teren și construcția aflată pe aceasta și acordarea de despăgubiri pentru diferența de 417 mp, cu rectificarea corespunzătoare a cărții funciare.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că imobilul în litigiu, proprietatea tabulară a tatălui său, a fost naționalizat abuziv, a intrat, în patrimoniul Statului Român fără titlu valabil în sensul art. 6 din Legea nr. 213/1998.
Judecătoria Satu Mare, prin sentința civilă nr. 2767 din 18 iunie 2003 a admis în parte acțiunea reclamantei B.E.V., a constatat că aceasta este moștenitoarea lui B.A.F., decedat la data de 27 ianuarie 1988; a constatat că imobilul situat în Municipiul Satu Mare, compus din 946 mp teren și casă a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil; a constatat că reclamanta este îndreptățită la restituirea în natură a suprafeței de 429 mp teren și construcția aflată pe acesta precum și la 488.932.500 lei despăgubiri pentru diferența de 417 mp teren ce nu poate fi restituit în natură; a dispus rectificarea cărții funciare. Prin aceeași sentință au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și tardivității acțiunii ridicate de SC U. SA Satu Mare.
Tribunalul Satu Mare prin decizia civilă nr. 54/A din 3 martie 2004 a admis apelurile declarate de A.P.A.P.S. București, Ministerul Finanțelor Publice și SC U. SA Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 2767 din 18 iunie 2003 a Judecătoriei Satu Mare pe care a anulat-o și a reținut cauza pentru competentă soluționare în primă instanță.
S-a reținut că reclamanta B.E.V. a notificat, la data de 27 iulie 2001 Prefectura județului Satu Mare și a solicitat restituirea în natură în condițiile Legii nr. 10/2001 a imobilului situat în Satu Mare. Prefectura județului Satu Mare, cu adresa nr. 4107 din 25 februarie 2002 a înaintat notificarea către SC U. SA Satu Mare, ca unitate deținătoare.
S-a considerat ca, potrivit art. 24 alin. (31) din Legea nr. 10/2001 modificată și completată revine tribunalului competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță.
în fond, prin sentința civilă nr. 230/D din 11 iunie 2004 Tribunalul Satu Mare a admis în parte acțiunea; a constatat că reclamanta B.E.V. este îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul înscris în C.F. Satu Mare, nr. top 4220/1 ulterior transcris în C.F. Satu Mare nr. top 4220/1; a obligat A.V.A.S. la negocieri în temeiul art. 28 din Legea nr. 10/2001 pentru acordarea acestor măsuri. Prin aceeași sentință a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii județului Satu Mare și a fost respinsă acțiunea față de această pârâtă. Au fost respinse excepțiile tardivității acțiunii în constatarea nulității și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta SC U. SA Satu Mare.
S-a reținut că reclamanta B.E.V. este moștenitoare a defunctului B.A.F., decedat la data de 27 ianuarie 1988, proprietar tabular al imobilului teren în suprafață de 946 mp și construcții înscris în C.F. nr. top 4220/1 situat în Satu Mare, preluat abuziv de Statul Român prin naționalizare.
S-a considerat că preluarea s-a făcut cu titlu valabil, că SC U. SA Satu Mare a fost legal privatizată precum și că sunt aplicabile dispozițiile art. 28 din Legea nr. 10/2001 care prevăd obligația instituției publice implicate în privatizare de a stabili, prin decizie/dispoziție motivată valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare convenite prin negociere.
Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia civilă nr. 227 A din 18 martie 2005 a respins ca nefondate apelurile declarate de A.V.A.S. și de reclamanta B.E.V., împotriva sentinței civile nr. 230/D din 11 iunie 2004 a Tribunalului Satu Mare, secția civilă.
S-a considerat că preluarea imobilului în litigiu în patrimoniul Statului Român, în temeiul Decretului nr. 176/1948 s-a făcut cu titlu valabil.
S-a considerat că imobilul fiind preluat cu titlu valabil și evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, în temeiul art. 27 din Legea nr. 10/2001 reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 227/A din 18 martie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a declarat recurs reclamanta B.E.V., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut în esență că: 1. imobilul în litigiu nu a fost preluat cu titlu valabil; 2. imobilul nu a fost evidențiat în patrimoniul SC U. SA Satu Mare căruia Statul Român i-a dat în folosință bunul, în C.F. acest drept fiind înscris numai referitor la teren nu și la construcție.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 sunt imobilele preluate în mod abuziv imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi precum și prin alte acte normative de naționalizare.
Imobilul în litigiu, compus din 946 mp teren și construcții, a fost înscris în C.F. Satu Mare, nr. top 4220/1 cu proprietar tabular B.A.F., cu titlu de cumpărare.
Imobilul a fost naționalizat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 176 din 2 august 1948, în mod abuziv.
Preluarea a fost însă făcută și fără titlu valabil în sensul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1997, cu nerespectarea dispozițiilor Decretului nr. 176 din 2 august 1948. Prin art. 1 din acest act normativ treceau în proprietatea Statului bunurile mobile și imobile ce au aparținut persoanelor fizice și au servit funcționarii școlilor de învățământ trecute. Imobilul proprietatea lui B.A.F. a avut destinația de locuință nu de școală.
Statul Român și-a întabulat dreptul de proprietate în C.F. nr. top 4220/1. Acesta a transmis inițial un drept de folosință asupra terenului Ministerului învățământului iar ulterior Ministerului Industriei Metalurgice și Industriei Chimice.
Fosta Judecătorie Mixtă Satu Mare prin încheierea nr. 397 din 18 iulie 1952 a întabulat în favoarea fostei I.S.U. numai dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 946 mp. Ca atare, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 imobilul în litigiu nu figura în patrimoniul întreprinderii de stat cu titlu de drept de administrare asupra terenului și construcției. De aceea SC U. SA Satu Mare, succesoarea fostei I.S.U. Satu Mare nu putea dobândi, ca efect al Legii nr. 15/1990,art. 20, un drept de proprietate.
Cum imobilul nu a făcut parte din capitalul social al SC U. SA Satu Mare acesta nu putea constitui obiectul unui act de dispoziție prin care să fie înstrăinat în favoarea unui terț, în speță SC C. SA Baia Mare.
Este pe deplin aplicabil principiul nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet, nimeni nu poate transmite altei persoane mai multe drepturi decât are.
Reclamanta B.E.V., în calitate de moștenitoare a lui B.A.F., decedat la data de 7 ianuarie 1988 are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 4 alin. (2) cu referire la art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, la măsuri reparatorii.
Prin art. 9 alin. (1) din actul normativ menționat a fost consacrat principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de către expert C.I. s-a stabilit că este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 529 mp teren și a construcției edificată pe aceasta.
Se impune însă rejudecarea pricinii de către instanța de apel pentru ca aceasta să se pronunțe asupra capetelor de cerere având ca obiect rectificarea nr.topo 4219/64, 4219/65, 4219/66 înscrise în C.F. Satu Mare, dezmembrării parcelelor corespunzătoare, întabulării dreptului de proprietate al reclamantei în C.F. (în limita suprafeței de 529 mp teren și construcția aflată pe aceasta) și asupra cererii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 417 mp teren.
împotriva deciziei civile nr. 227/A din 18 martie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a declarat recurs și pârâta A.V.A.S., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență că:
1. preluarea de către Statul Român a imobilului în litigiu s-a făcut fără titlu valabil; 2. reclamanta a solicitat, în principal restituirea în natură a imobilului de către unitatea deținătoare.
Și acest recurs urmează a fi admis, pentru considerentele anterioare prin care s-a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil precum și că restituirea în natură este posibilă, în parte.
Față de considerentele menționate, Curtea a admis recursurile declarate de reclamanta B.E.V. și de A.V.A.S., a casat decizia curții de apel și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1090/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 100/2007. Civil → |
|---|
