ICCJ. Decizia nr. 108/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 la 27 februarie 2004, reclamantul P.V.V.L. a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 10.082,50 mp teren situat în Tg. Jiu, jud. Gorj, iar în situația în care terenul nu poate fi retrocedat, să se constate dreptul acestuia la despăgubiri bănești.
Prin sentința civilă nr. 204/2004, Tribunalul Gorj a respins acțiunea reclamantului cu motivarea că, din suprafața totală de 10.082,50 mp, pe o suprafață de 3190 mp sunt construite case și căi de acces, pe o suprafață de 3850 mp se află amplasată grădina de legume a Penitenciarului Tg. Jiu, iar pe o suprafață de 3042 mp se află lucrări hidrotehnice de amenajare a râului Jiu, apreciindu-se că terenul în suprafață de 7040 mp este amplasat în intravilan, iar terenul în suprafață de 3042 mp este în extravilan și nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Reclamantul a formulat apel împotriva acestei sentințe, iar prin decizia nr. 627 din 25 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova l-a respins cu motivarea că, anterior formulării notificării, autorul reclamantului a solicitat în temeiul Legii nr. 1/2000 restituirea mai multor terenuri, printre care și suprafețe de 1 ha, iar în conformitate cu hotărârea nr. 3417 din 14 noiembrie 2003 s-a validat propunerea comisiei locale privind acordarea de despăgubiri, autorul reclamantului fiind trecut cu despăgubiri în tabelul Anexă nr. 39.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, iar înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 10124 din 5 decembrie 2005 l-a admis, a casat decizia curții de apel, iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Rejudecând apelul, Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 503 din 16 iunie 2006, l-a respins.
Instanța a reținut că reclamantul poate invoca dispozițiile Legii nr. 10/2001, în măsura în care autoritățile locale abilitate în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate ar fi ignorat cererea formulată de autorul său ori s-ar fi pronunțat numai cu privire la o parte din terenul în suprafață de 1 ha, ce a făcut obiectul cererii.
Instanța a mai reținut că reclamantul nu poate primi despăgubiri în procedura Legii nr. 18/1991 sau Legea nr. 1/2000, pe de o parte, iar pe de altă parte, să solicite restituirea aceleiași suprafețe de teren în natură, în procedura Legii nr. 10/2001, în măsura în care nu a formulat contestație împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 3417 din 14 noiembrie 2003, având în vedere caracterul de complinire al ultimului act normativ în raport cu primele două legi, așa cum rezultă din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin Hotărârea nr. 498/2003.
împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, întemeindu-l pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut în esență, că instanța de apel a interpretat greșit îndrumarea dată de înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 10124 din 5 decembrie 2005, cât și probele administrate în cauză.
Recursul este fondat.
Din analiza considerentelor deciziei atacate cu recurs, rezultă că instanța de apel nu a respectat dispozițiile din anterioara decizie de casare nr. 10124 pronunțată la 5 decembrie 2005 de înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, prin această decizie, instanța supremă a stabilit că art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost interpretat pentru aplicare unitară, atrage aplicarea Legii nr. 10/2001 asupra terenurilor situate în intravilanul localităților care până la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.
Instanța supremă a reținut că cererea formulată de autorul reclamantului nu fusese soluționată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, soluționarea ei făcându-se în anul 2003.
în aceste condiții s-a constatat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 8 din susmenționata lege.
în mod evident, această instanță nu a respectat recomandarea din decizia de casare de a soluționa cererea în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001 și, în special, de dispozițiile art. 8 ale legii.
Față de cele mai sus exprimate, s-a impus admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, ocazie cu care instanța va avea în vedere și celelalte susțineri din motivele de recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1133/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1077/2007. Civil → |
|---|
