ICCJ. Decizia nr. 1077/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 469 din 6 mai 2005, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis contestația, așa cum a fost precizată, formulată de contestatoarele D.S.M. și C.C.I., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale; a anulat deciziile A 8836 din 13 noiembrie 2003 și A 8839 din 13 noiembrie 2003, emise de Ministerul Apărării Naționale și a obligat intimatul să restituie în natură imobilul compus din teren și construcție situat în Mangalia, județul Constanța, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că prin cererea formulată la data de 5 ianuarie 2004, contestatoarele D.S.M. și C.C.I. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând anularea deciziilor de respingere a cererii de restituire nr. A 8839 și respectiv, nr. A 8836 din 13 noiembrie 2003, comunicate la aceeași dată și, pe cale de consecință, restituirea în natură a imobilului teren și construcție, situat în Mangalia, fostul lot 163 (albastru, devenit lotul a 2 roșu), din fosta str. R., teren în suprafață de 432 mp și construcția duplex pe o suprafață de 323 mp cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, la 21 ianuarie 2004, contestatoarele au precizat și completat acțiunea, solicitând, în cazul respingerii cererii principale, privind restituirea în natură a imobilului, să se dispună obligarea Ministerului Apărării Naționale și a Ministerului Finanțelor Publice, Direcția Finanțelor Publice, la plata despăgubirilor bănești ce se vor stabili prin expertiza ce va fi efectuată în cauză, precizând valoarea de circulație, în raport de rata inflației, atât a construcției cât și a terenului de 432 mp la suma de 3.000.000 lei.
în ședința publică din 14 februarie 2005, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere limitele investirii instanței, cererea contestatoarelor și soluțiile pronunțate prin deciziile emise de Ministerul Apărării Naționale, nr. A 8839 din 13 noiembrie 2003 și 8836 din 13 noiembrie 2003, potrivit cărora s-a respins cererea de restituire în natură formulată de C.C.I., pentru partea din imobil, construcție și teren, situat în Municipiul Mangalia, județul Constanța, și respectiv, cererea de restituire în natură formulată de D.S.M. pentru partea din imobil, construcție și teren, situat în municipiul Mangalia, județul Constanța.
Apărările formulate de pârât, în cauză, au vizat faptul că imobilul este ocupat de Ministerul Apărării Naționale și este necesar în vederea continuării activităților de interes public și că imobilul a fost transformat, fiind executate extinderi pe terenul adiacent celui revendicat.
Tribunalul a înlăturat aceste apărări ale pârâtului, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul R.G.M. (fila 224) reținând că imobilul supus evaluării, clădirea, a fost construit în anul 1950, urmând să aibă destinația de reședință de vară pe litoralul Mării Negre, iar, în prezent, construcția are o utilitate similară, situație în care nu sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, s-a reținut că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 16 alin. (2) din lege, în sensul că, Ministerul Apărării Naționale nu a depus în instanță decât o cerere adresată președintelui autorității în cauză, dar neînregistrată la această autoritate, neexistând nici o hotărâre a guvernului de stabilire a imobilului ca nefiind retrocedabil în natură.
în ce privește apărarea intimatului în sensul că imobilul a fost transformat, fiind executate extinderi pe terenul adiacent celui revendicat, tribunalul a înlăturat-o, reținând că, în cauză, nu s-a dovedit faptul că imobilul în litigiu este un imobil nou în raport de cel preluat, având în vedere prevederile pct. 18.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, care explicitează înțelesul acestei noțiuni.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ministerul Apărării Naționale, criticând-o pentru următoarele motive; instanța de fond a analizat trunchiat probatoriul administrat în cauză, arătând în acest sens că în mod greșit s-a reținut "că imobilul are o utilizare caracteristică unei case de odihnă la mare". în realitate, imobilul este un bun aflat pe domeniul public al statului, fiind utilizat de către Ministerul Apărării Naționale, pentru diferite activități la nivel înalt, efectuate de către conducerea ministerului cu structuri similare ale armatelor străine, iar față de această împrejurare, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Un alt motiv de apel a vizat faptul că nelegal a constatat instanța de fond că nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în raport de adresele nr. 669143 din 22 aprilie 2005 emisă de Autoritatea pentru urmărirea Aplicării Unitare a Legii nr. 10/2001 și nr. 1681 din 6 mai 2005 emisă de Ministerul Apărării Naționale.
O altă critică a vizat, în esență, concluzia instanței de fond potrivit căreia imobilului în litigiu nu i s-au adus modificări sau îmbunătățiri, în condițiile în care, prin modificările aduse de către Ministerul Apărării Naționale, imobilul a devenit unul nou în raport cu cel precedent.
Totodată, s-a solicitat să se constate că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și prin urmare, nu putea fi obligat intimatul la restituirea în natură, ci eventual, puteau fi anulate deciziile de respingere a notificării și să fie obligat Ministerul Apărării Naționale la emiterea unor noi decizii.
Prin decizia nr. 119/A din 21 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât Ministerul Apărării Naționale și a luat act că intimatele reclamante nu au solicitat cheltuieli de judecată, constatând următoarele:
Referitor la primul motiv de apel invocat, instanța a reținut că potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, "în situația imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, din sănătate, așezăminte social-culturale sau de instituții publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanțe ale organizațiilor internaționale, interguvernamentale acreditate în România, precum și de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare continuării activităților de interes public, social-cultural sau obștesc, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile prezentei legi".
Prin Deciziile nr. A 8839/din 13 noiembrie 2003 și nr. A 8836 din 3 noiembrie 2003, emise de Ministerul Apărării Naționale, au fost respinse cererile formulate de C.C.I. și D.S.M., privind restituirea în natură a imobilului, situat în Municipiul Mangalia, județul Constanța, întrucât este necesar Ministerului Apărării Naționale în vederea continuării activităților de interes public, fiind inclus pe lista prezentată Guvernului spre aprobare, prin Autoritatea pentru Urmărirea Aplicării Unitare a Legii nr. 10/2001.
Totodată, s-au stabilit valorile echivalente cuvenite pentru fiecare contestatoare în limita cărora urmau a fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
însă, apelantul intimat nu a dovedit prin niciun mijloc de probă afectațiunea specială, de interes public al bunului în litigiu, în acest sens, nefiind dovedită imposibilitatea mutării activităților respective în alte imobile deținute legal de apelantul pârât și nici faptul că, situarea imobilului este esențială pentru buna desfășurare a activităților de utilitate publică, aspecte ce trebuie avute în vedere conform prevederilor cuprinse la pct. 16 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003.
în ceea ce privește înscrisul depus ca probă în apel în acest sens, adresa nr. A 1321 din 8 februarie 2006, din care rezultă că imobilul are regimul unui centru de recuperare și tratament a militarilor care participă în afara granițelor țării la acțiuni militare, s-a constatat că a fost produs pro causa și nu poate fi luat în considerare de către instanța de apel.
De altfel, și celelalte acte depuse de intimatul pârât în acest sens au fost apreciate ca fiind administrate pro causa.
în ce privește cel de-al doilea motiv de apel, referitor la incidența dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, a fost înlăturat ca nefondat, deoarece s-a constatat că nu este îndeplinită o condiție esențială pentru incidența prevederilor acestui text de lege și anume, existența unei hotărâri de guvern de stabilire a imobilului în litigiu ca nefiind retrocedabil în natură.
Referitor la cel de-al treilea motiv de apel, de asemenea, a fost constatat nefondat, întrucât apelantul nu a dovedit faptul că imobilul în cauză este unul nou în raport de cel preluat, față de modificările aduse acestuia de către Ministerul Apărării Naționale, având în vedere rapoartele de expertiză tehnico topografică și imobiliară efectuate în cauză, potrivit cărora imobilul în litigiu nu are caracterul unui imobil nou în raport cu cel preluat și nu a fost dovedit faptul că au fost adăugate corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din suprafața construită inițial, și nici că prin modificările efectuate a rezultat o construcție destinată să dovedească o activitate specifică sau că ar fi fost efectuate lucrări subterane cu destinație militară ori pentru siguranța națională.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale, criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul-pârât a arătat că imobilul în litigiu are afectațiunea de "complex militar de recuperare" și chiar dacă art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, acest fapt nu este de natură să schimbe caracterul de afectațiune specială a imobilului.
Se arată, că nelegal, instanța de apel a constatat că "apelantul nu a dovedit faptul că imobilul în cauză este unul nou în raport de cel preluat".
Or, este mai mult decât evident că în realitate este vorba de o construcție nouă în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și, prin urmare, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent și nu în natură.
Examinând decizia civilă recurată în raport de motivul de recurs invocat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele:
Instanța de fond a dispus anularea deciziilor contestate și a obligat intimatul Ministerul Apărării Naționale să restituie în natură contestatoarelor imobilul, compus din teren și construcție, situat în Mangalia, județul Constanța, soluție ce a fost menținută și de instanța de apel prin decizia civilă ce face obiectul prezentului recurs, avându-se în vedere rapoartele de expertiză întocmite în cauză privind delimitarea imobilului.
însă, s-a dispus restituirea în natură a întregului imobil, situat în Mangalia, fără stabilirea pe deplin a împrejurărilor de fapt ale cauzei, deoarece nu s-a făcut o delimitare exactă a imobilului ce trebuie restituit, în raport cu cel care a fost preluat de către stat.
Astfel, față de starea imobilului la momentul donației acestuia, în anul 1947, ca fiind demolat din cauza războiului, fila 21 dosar fond, de precizările expertului R.G.M., prin raportul de expertiză întocmit în primă instanță, fila 224 dosar fond, că imobilul în litigiu a fost construit în anul 1950 și de susținerile recurentului pârât, că imobilul a fost construit de Statul Român în anul 1950, și că imobilul-construcție, este o construcție nouă, instanța nu a stabilit pe deplin împrejurările de fapt cu privire la raportul juridic dedus judecății, respectiv data preluării imobilului de către stat; starea acestuia la momentul preluării; cine a edificat construcția în anul 1950 și ce construcții se află în prezent pe suprafața de 432 mp teren, preluată de la reclamanți; dacă corpurile adăugate se află pe această suprafață sau exced acesteia, pentru ca instanța să facă o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, cu privire la măsurile reparatorii la care sunt îndreptățite contestatoarele.
Aceste împrejurări de fapt se stabilesc atât prin administrarea probatoriul cu înscrisuri, cât și cu expertiză tehnică topo, probă incomparabilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C. proc. civ.
De asemenea, la efectuarea expertizei de specialitate urmează a se avea în vedere și dispozițiile art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece din expertizele întocmite în cauză, până în prezent, rezultă că la imobilul inițial s-au adăugat corpuri noi, însă nu s-a stabilit dacă aria desfășurată a acestora însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și nici dacă imobilului construcție, în raport de forma inițială, i s-au adăugat pe orizontală și/sau verticală ulterior, corpuri suplimentare de sine stătătoare.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., a admis recursul declarat de recurentul pârât, a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 108/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1090/2007. Civil → |
|---|
