ICCJ. Decizia nr. 103/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 601 din 16 februarie 2006 reclamantul R.A. prin mandatar G.C. a chemat în judecată C.R. C.F.R. Constanța, solicitând ca aceasta să fie obligată să emită decizie sau dispoziție motivată cu privire la restituirea imobilului situat în Constanța, zona industrială.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a adresat pârâtei notificare pentru restituirea în natură sau prin echivalent a cotei de ? din suprafața de 49.738,50 mp teren proprietatea autorului său însă aceasta nu a răspuns notificării sale.
Prin sentința civilă nr. 683 din 24 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta să emită decizie sau dispoziție motivată cu privire la imobilul ce face obiectul notificării formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în sensul de a răspunde notificării formulate de reclamant, în termen de 60 de zile.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentinței solicitând reanalizarea probelor depuse la dosarul cauzei și a se dispune respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 134/C din 4 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța apelul a fost respins ca nefondat.
în motivarea deciziei se arată că reclamantul a adresat notificarea și a depus actele doveditoare, în sensul prevăzut de art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001, însă pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a răspunde notificării prin dispoziție sau decizie motivată, deși termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) fusese depășit.
împotriva deciziei pronunțate în apel pârâta a declarat recurs, invocând drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susține că pârâta a fost în imposibilitatea de a emite decizia pentru că cererea intimatului era neclară, că era necesar ca acesta să pună la dispoziție expertiza topografică și planul de situație pentru identificarea imobilului și că pe terenul solicitat funcționează mai multe societăți comerciale.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare prin care constată motivele de recurs și solicită respingerea acestuia.
Recursul este nefondat.
în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau, după caz, de la data depuneri actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizia sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Potrivit art. 24 alin. (1) din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent.
Față de prevederile legale enunțate, rezultă fără echivoc, că, indiferent de situație, respectiv dacă persoanei îndreptățite i se restituie imobilul în natură, se oferă restituirea prin echivalent sau i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată asupra solicitării adresate prin notificare.
Chiar dacă legiuitorul nu a reglementat în mod expres situația în care persoana deținătoare refuză să răspundă solicitării adresată pe cale de notificare, cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată să emită o decizie sau dispoziție motivată, ca răspuns la notificare.
Inconsecvența legiuitorului și necolerarea dispozițiilor legale în Legea nr. 10/2001 nu poate constitui o piedică în calea persoanei îndreptățite de a-și valorifica drepturile recunoscute de lege.
Față de aceste argumente, prevăzute expres prin dispozițiile legale menționate sau rezultate din interpretarea prevederilor Legii nr. 10/2001, potrivit caracterului reparatoriu al acestui act normativ, se privesc ca nefondate criticile recurentului, astfel că s-a dispus respingerea recursului ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 104/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8309/2007. Civil → |
|---|
