ICCJ. Decizia nr. 1030/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la 30 martie 2005, reclamantul V.G. a contestat dispoziția nr. 40/2005, emisă de Primarul orașului Milișăuți și a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru o casă cu anexe și teren în suprafață de 2000 mp, preluate abuziv de Statul Român în perioada 1963-1964.
Prin sentința civilă nr. 777 din 11 mai 2006 Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis contestația formulată de reclamant, a modificat dispoziția nr. 40/2005 și a constatat că acesta este îndreptățit la despăgubiri bănești în cuantum de 13.742,8 RON pentru suprafața de 731 mp teren și, 72.800 RON pentru casa și anexele preluate abuziv în patrimoniul statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că autorii reclamantului au fost proprietarii unor construcții, demolate în anii 1963-1964, în vederea construirii șoselei asfaltate Suceava - Rădăuți. S-a apreciat că terenul de 731 mp a fost preluat abuziv, fără plata unor despăgubiri echitabile.
împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta, susținând că în mod greșit s-a dispus acordarea de despăgubiri bănești reclamantului, în condițiile în care Legea 10/2001 prevede că modalitatea concretă de acordare a acestora se face conform art. 40, instanța de judecată neputându-se pronunța cu privire la procedura despăgubirii și cuantumul acesteia.
Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 209 din 19 septembrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria orașului Milișăuți, reținând că prin sentința apelată, prima instanță a constatat doar dreptul reclamantului la despăgubiri bănești pentru terenul și construcțiile preluate abuziv de Statul Român, urmând ca pentru stabilirea și acordarea în concret a acestora să fie urmată procedura prevăzută de art. 36-40 din Legea 10/2001 (forma nemodificată).
împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termen legal pârâta Primăria orașului Milișăuți, prin primar, criticând-o ca nelegală pentru depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în condițiile în care s-a acordat reclamantului o măsură reparatorie neprevăzută de dispozițiile Legii 10/2001.
Recurenta a susținut că prevederile Legii nr. 247/2005, înlătură complet forma despăgubirilor bănești, art. 33 din titlul VII abrogând în mod expres art. 30 și art. 34-40 din Legea 10/2001.
S-a învederat că raționamentul instanței de apel în sensul aplicării prevederilor legale în vigoare la data notificării (12 februarie 2002) este eronat și conduce la concluzia că modificările aduse Legii 10/2001 după data de 14 februarie 2002 sunt lipsite de eficiență, deoarece ar urma să se aplice numai acelor notificări depuse peste termenul legal, asupra cărora acționează sancțiunea decăderii.
în faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Recursul este fondat.
în principiu, legea nouă, se aplică imediat situațiilor obiective (legale) adică acelora ale căror efecte și conținut sunt stabilite imperativ de legiuitor.
în speță, dreptul subiectiv al reclamantului intimat își are fundamentul direct și imediat în preluarea abuzivă de către stat a imobilului pentru care se pretind despăgubiri, adică într-un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite, în condițiile în care au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent potrivit legii vechi, prin titlul VII al Legii 247/2005, lege nouă, de imediată aplicare.
Legea nouă determină imperativ regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar prin capitolul VI pct. 16.1 și următoarele din H.G. nr. 1095/2005 instituie noile proceduri administrative pentru acordarea acestora.
întrucât, în plenul dreptului intertemporal, toate aceste dispoziții, de imediată aplicare, sunt imperative, iar după intensitatea și puterea lor, obligatorii, rezultă că legea veche rămâne fără aplicare. Ca atare, nu se mai pot acorda reclamantului despăgubiri bănești în condițiile legii vechi.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 314 C. proc. civ. a fost admis recursul declarat de pârâta Primăria orașului Milișăuți, prin primar, împotriva deciziei nr. 209 din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava.
în consecință, a fost castă decizia menționată, precum și sentința civilă nr. 777 din 11 mai 2006 a Tribunalului Suceava și, în fond, s-a admis acțiunea reclamantului V.G.
A fost modificată dispoziția nr. 40 din 29 februarie 2005 a Primarului orașului Milișăuți, în sensul că, potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii în condițiile legii privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilele situate în orașul Milișăuți, județul Suceava.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1073/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1039/2007. Civil → |
|---|
