ICCJ. Decizia nr. 1140/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 553 din 3 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții B.J., P.I. și A.I. împotriva pârâților I.P., C.I., Primăria și Primarul Municipiului Craiova și în consecință:
A constatat nulitatea pct. 1 din dispoziția nr. 7372 din 9 octombrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Craiova, privind restituirea în natură către pârâții I.P. și C.I., a suprafeței de teren de 410 mp situat în Craiova.
Au fost obligați pârâți să plătească reclamantului P.I., suma de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut, în esență, că terenul în litigiu, a făcut obiectul unei exproprieri, în temeiul Decretului nr. 254/1973, în vederea realizării unui ansamblu de locuințe.
în speță, deținătorul imobilului a apreciat incidența dispozițiilor art. 11 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, restituind în natură suprafața de 410 mp și propunând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul de 1636 mp și case demolate, pârâților I.P. și C.I.
A mai reținut prima instanță, că scopul exproprierii a fost atins, întrucât terenul în litigiu face parte din ansamblul urbanistic reprezentat de construcțiile edificate, fiind necesar bunei utilizări a acestora.
împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, pârâții C.I., I.P. și Consiliul Local Craiova prin primar, susținând în esență următoarele:
- greșit s-a reținut calitatea procesuală activă a reclamanților prin prisma interesului judiciar manifestat de aceștia;
- calificarea greșită a interesului ca legitim și personal, fără ca aceștia să aibă un drept asupra terenului restituit;
- reținerea greșită a stării de fapt și interpretarea probelor;
- interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 300 din 6 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, au fost admise apelurile declarate de pârâții C.I., I.P. și Consiliul Local Craiova prin Primarul Municipiului Craiova, a schimbat sentința pronunțată și în consecință:
A respins acțiunea în constatarea nulității dispoziției nr. 7372/2002, emisă de Primarul Municipiului Craiova, formulată de reclamanții B.J., P.I. și A.I.
Au fost obligați intimații-reclamanți să plătească pârâtului C.I., suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut, în esență, că prima instanță, a exacerbat condiția interesului, a acordat prioritate folosului practic urmărit de reclamanți, a nesocotit principiile Legii nr. 10/2001, privind prevalența restituirii în natură, reclamanții neavând calitatea de persoane îndreptățite, în sensul Legii nr. 10/2001.
A mai constatat că, afectațiunea terenului se stabilește de entitatea investită cu soluționarea notificării, iar din raportul de expertiză rezultă, că parcarea nu este amenajată, garajele nu au autorizație de construcție și nu există locuri de joacă pentru copii.
împotriva deciziei menționate, reclamanții B.J., P.I. și A.I. au declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând următoarele:
- instanța de apel în mod eronat a interpretat dispozițiilor legale aplicabile în cauză și prin aceasta a dat eficiență motivelor de apel invocate de pârâți.
Sub acest aspect, recurenții au arătat că a fost interpretată greșit dispoziția nr. 7372 din 9 octombrie 2002 emisă de Primarul Municipiului Craiova și actele care au stat la baza emiterii ei, respectiv: certificatele de urbanism nr. 2413 din 30 septembrie 2002, nr. 805 din 14 aprilie 2005 și 518 din 1 martie 2005, regimul juridic al terenului, destinația economică, folosința actuală a terenului, parcare neamenajată, garaje provizorii.
Au mai arătat că raportul de expertiză efectuat în cauză, conține erori vizibile drept pentru care au formulat obiecțiuni, care însă nu au fost primite de instanță.
O altă critică, vizează ignorarea dispozițiilor imperative ale art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, iar pe de altă parte, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Au mai susținut că, instanța de apel, nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, refuzând primirea unor înscrisuri printre care se aflau și schițele de plan, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursurile nu sunt întemeiate.
Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 7372 din 9 octombrie 2002 și a actelor care au stat la baza emiterii acestora, de Primarul municipiului Craiova, prin care s-a admis cererea formulată de intimații C.I. și I.P., pe calea notificării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001 și s-a dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 410 mp situat în Craiova.
Acțiunea în nulitate a fost promovată la Tribunalul Dolj, de către recurenții B.J., P.I. și A.I., terți în raport cu intimații și Primăria municipiului Craiova.
Prin sentința civilă nr. 551 din 16 decembrie 2003 Tribunalul Dolj, a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova, cu motivarea că, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, numai persoanele îndreptățite la restituire au dreptul de a contesta decizia/dispoziția nu și terții, aceștia având deschisă calea unei acțiuni în constatarea nulității potrivit dreptului comun.
Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 3258 din 1 aprilie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția civilă.
A constatat existența unui conflict negativ de competență ivit între Judecătoria Craiova și Tribunalului Dolj și a înaintat dosarul Curții de Apel Craiova, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 9 din 3 septembrie 2004, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, cu motivarea, că Legea nr. 10/2001 a instituit o procedură specială de urmat, neavând relevanță care persoane sunt îndreptățite să formuleze acțiuni în justiție în temeiul acestei legi, calitatea urmând a fi stabilită pe fond.
Decizia nu a fost atacată cu recurs, devenind irevocabilă.
în acest context, instanța de fond a soluționat acțiunea în cadrul juridic reglementat prin prevederile Legii nr. 10/2001.
Raportat la aceste dispoziții, corect instanța de apel, a reținut că pretențiile recurenților-reclamanți, nu au legătură cu dreptul de proprietate recunoscut intimaților-pârâți, nu au nici calitatea de persoane îndreptățite și nici nu au parcurs procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Dispoziția de restituire în natură face dovada proprietății intimaților pârâți, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea acestora în posesie.
Lipsa legitimării derivă și din prevederile art. 24 alin. (31), text introdus prin Legea nr. 247/2005 conform căruia, numai persoanele care se pretind îndreptățite la restituirea în natură a unui imobil ce face obiectul de reglementare al legii speciale poate contesta dispoziția de respingere a notificării la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul unității deținătoare.
Pe de altă parte, probele administrate, au demonstrat că pe suprafața de teren în litigiu, nu există amenajată o parcare, garajele au fost construite fără autorizații iar rețeaua de energie termică nu împiedică restituirea în natură a terenului, afectațiunea fiind corect stabilită de unitatea deținătoare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanții B.J., P.I. și A.I. a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1335/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1137/2007. Civil → |
|---|
