ICCJ. Decizia nr. 1441/2007. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanții D.L.A. și H.L. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Târgu Mureș, solicitând Tribunalului Mureș pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. 6383/2004, solicitând modificarea parțială a dispoziției nr. 5689/2004 emisă în temeiul Legii nr. 18/2001, în sensul restituirii integrale a imobilului situat în Târgu Mureș și nu numai a cotei de 1 consemnată în dispoziția atacată.
Tribunalul, prin sentința civilă nr. 1056 din 7 iulie 2005 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, luând act de faptul că în privința reclamantului H.L. (decedat în cursul procesului) acțiunea a fost continuată de moștenitoarea acestuia, S.E.
Sentința a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârât, potrivit deciziei nr. 495/A din 15 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 1411/2005/C.
Pentru a adopta această soluție instanțele anterioare au reținut următoarele:
Prin dispoziția contestată s-a apreciat că reclamanții ar fi îndreptățiți la restituirea doar a cotei de 1 din imobil, întrucât în anexa la Decretul nr. 92/1950, același imobil apare la poziția 409 ca fiind naționalizat de la numiții L.L. și H.L., iar la poziția 394 ca fiind naționalizat de la un alt proprietar, numitul J.E.
Aceeași susținere, reluată în timpul procesului, a fost înlăturată argumentat de faptul că ulterior naționalizării, imobilul a fost transcris în C.F. Târgu-Mureș cu mențiunea că a fost naționalizat de la proprietarii L.L. și H.L., nu și de la numitul J.E., care a fost proprietarul unui imobil învecinat (str. L. nr. 5 ), de asemenea naționalizat conform înscrisurilor din cartea funciară, fiind posibil ca încheierea de la poziția nr. 394 din lista anexă la Decretul nr. 92/1950 să fie eronată în privința numărului administrativ al imobilului.
Referitor la cotele de proprietate s-a reținut că reclamantul inițial a deținut cota de 1 parte din imobil, moștenită de S.E.
Cealaltă cotă de 1, aparținând coproprietarului L.L., urma să fie moștenită conform testamentului întocmit de aceasta, de nepoții de frate, L.A. și L.L.
în testament s-a prevăzut că în situația în care unul dintre moștenitori nu mai este în viață la data preluării succesiunii sau nu i se mai poate preda bunul, locul lui va fi luat de fratele acestuia.
L.A., decedat la 29 septembrie 1992 nu a făcut nici un act de acceptare a legatului (aspect confirmat prin declarația autentificată dată de fiica acestuia) situație în care, conform clauzelor din testament, întreaga cotă de 1 i se cuvine reclamantei D.L.A., moștenitoarea legatarului L.L. decedat la 20.08.1997.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelantul pârât Primarul municipiului Târgu-Mureș, criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea cazului de modificare invocat, sunt reiterate motivele de apel.
1.în primul rând, recurentul arată că reclamantele nu au făcut dovada că numitul J.E. nu ar fi deținut în proprietate și o cotă parte din imobilul situat în str. R. ( fostă L.) nr. 4, situație în care, figurând la poziția 394 din lista anexă a Decretului nr. 92/1950, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, se presupune că imobilul a fost naționalizat și de la aceasta, reclamantelor cuvenindu-i-se doar o cotă de 1 din imobil (câte 1 pentru fiecare), în limita căreia s-a dispus restituirea prin dispoziția nr. 5689/2004.
2.Se mai susține că și în situația în care s-ar presupune că imobilul ar fi aparținând doar antecesorilor reclamantelor, soluția instanțelor anterioare este greșită în ceea ce privește cota de proprietate cuvenită reclamantei D.L.A., întrucât aceasta este moștenitoarea doar a unuia din legatarii testamentari ai proprietarului L.L., iar cota parte transmisă prin succesiune testamentară lui L.A. nu a fost solicitată a fi restituită în natură și nu s-a dovedit de către nici una dintre reclamante calitatea de moștenitoare a acestuia.
Recursul nu este fondat.
1.Este adevărat că art. 221 introdus în Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 prevede că existența sau întinderea dreptului de proprietate se rezumă a fi cea recunoscută în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, însă numai în absența unor probe contrare.
Contrar afirmației recurentului, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că la data naționalizării proprietari exclusivi ai imobilului din str. R. nr. 4 au fost antecesori intimatelor reclamante și că prezumția instituită de art. 221 din Legea nr. 10/2001, raportat la poziția nr. 394 din anexa Decretului nr. 92/1950 a fost răsturnată.
Deși în anexa la Decretul nr. 92/1950, imobilul din str. L. nr. 4 este înregistrat la două numere de ordine diferite, respectiv la poz. 404 ca fiind preluat din proprietatea antecesorilor reclamantelor iar la poz. 394 ca fiind preluat de la numitul J.E., cu ocazia naționalizării a fost transcris în C.F. Târgu Mureș, nr. ord. 201, nr. top 2198, cu mențiunea expresă că până la naționalizare a fost "proprietatea lui Lo.L. și Dr. H.L.".
De asemenea, din înscrisurile de cartea funciară rezultă că numitul J.E. a fost proprietarul tabular al imobilului situat în str. Lenin nr. 5 , înscris în C.F. nr. 2125 Târgu Mureș, nr. top 177, succedat fiind la nivelul anului 1949 de șase moștenitorii.
Conform copiei fidele a C.F. nr. 2125 Târgu Mureș (fila 196-197 dosar tribunal ) imobilul din str. Lenin nr. 5 a fost de asemenea naționalizat în baza Decretuluzi nr. 92/1950 și "transcris în C.F. cu titlul de naționalizare în favoarea Statului Român".
Potrivit adresei nr. C/199/2005 comunicată reclamantei D.L.A., Ministerul Administrației și Internelor, Arhivele Naționale atestă împrejurarea că "cercetând anexa la decretul nr. 92/1950(...) a constatat că nu figurează imobilul din str. L. nr. 5" (fila 194 dosar tribunal).
Or, coroborând aceste înscrisuri, în mod logic, verosimil și convingător, instanțele anterioare au ajuns la concluzia că încheierea de la poziția nr. 394 din lista anexă la Decretul nr. 92/1950 a imobilului din str. L. nr. 4 pe numele numitului J.E. este rezultatul unei simple greșeli materiale în privința numărului administrativ al imobilului și că, în realitate, la această poziție (394) a fost naționalizat imobilul din str. L. nr. 5, naționalizarea imobilului în litigiu, situat în str. L. nr. 4 făcându-se la poziția 409 pe numele antecesorilor reclamantelor.
2.Cu privire la cea de-a doua critică, ce vizează, în subsidiar, cota parte din imobil transmisă prin succesiunea testamentară din patrimoniul coproprietarului L. în patrimoniul lui L.L., autorul reclamantei D.L.A., instanța de recurs își însușește argumentele de fond în raport cu care instanța de apel a înlăturat același motiv invocat de pârât în etapa procesuală anterioară.
Din punct de vedere procedural, Curtea constată că acest motiv de apel nu se impunea a fi analizat pe fond în condițiile în care prin dispoziția atacată în justiție pârâtul chemat în judecată nu a contestat modul și limitele în care a operat transmisiunea succesorală de la coproprietarul L.L. la reclamanta D.L.A., ci a recunoscut titularilor notificărilor dreptul la restituirea în natură a cotelor părții din imobil aparținând antecesorilor reclamantelor, apreciind însă (eronat, după cum s-a demonstrat în cursul procesului) că antecesorii au deținut în proprietate la data naționalizării doar 1 parte din imobil.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziției art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1449/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1313/2007. Civil → |
|---|
