ICCJ. Decizia nr. 1504/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1339 din 17 noiembrie 2005 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea formulată de reclamantul M.L. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București și intervenienta F.A.C., a obligat pârâta să emită dispoziția motivată față de notificarea reclamantului înregistrată sub nr. 24990 din 13 noiembrie 2001 și a respins cererea de intervenție în interesul Primăriei Municipiului București ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 23, respectiv art. 25, din Legea 102001 unitatea notificată este obligată să răspundă notificării în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia.
în speță, reclamantul a pretins depunerea tuturor actelor necesare , nefăcându-se nici o dovadă din partea pârâtei, că ar fi solicitat reclamantului completarea documentației și nici că reclamantul ar fi solicitat prelungirea termenului de completare a probelor.
Cererea de intervenție accesorie formulată de F.A.C. a fost respinsă întrucât intervenienta a invocat motive de netemeinicie a cererii de revendicare formulată de reclamant.
împotriva sentinței au declarat apel pârâta Primăria Municipiului București și intervenienta F.A.C.
Intervenienta a susținut în motivarea apelului că adresa nr. 24990 din 13 noiembrie 2001 este o simplă corespondență, care nu poate fi asimilată noțiunii de notificare în sensul dispozițiilor Legii 10/2001 întrucât nu a fost transmisă prin executorul judecătoresc. S-a mai susținut că imobilul în litigiu a fost preluat în mod legal în proprietatea statului, fiind deținut în prezent cu titlu valabil.
Pârâta Primăria Municipiului București a criticat sentința pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 21 din Legea 102001, cererea formulată de reclamant neputând fi considerată notificare, astfel încât reclamantul potrivit prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea 10/2001, a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 362 A din 8 iunie 2006 a respins apelurile ca nefondate reținând că petiția reclamantului înregistrată sub nr. 24990/13 noiembrie 2001 poate fi asimilată noțiunii de notificare în sensul dispozițiilor art. 22 din Legea 10/2001, întrucât principiul realizării dreptului trebuie să prevaleze principiului respectării procedurii.
Legea 10/2001 este o lege specială menită să asigure repartiția civilă, în modalitățile concrete prevăzute, iar dispozițiile art. 22 nu prevăd nici o sancțiune pentru situația în care notificarea nu a fost comunicată prin executorul judecătoresc. Contează doar formularea notificării în termenul impus de lege întrucât sancțiunea expres prevăzută este pierderea dreptului de a solicita în justiție restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent.
Cât timp notificarea a ajuns la unitatea deținătoare în termenul legal, scopul dispozițiilor procedurale a fost realizat în ceea ce privește declanșarea procedurii restituirii în natură a imobilului.
A fost respinsă și critica intervenientei F.A.C. referitoare la neîndeplinirea condiției unanimității în promovarea cererii de restituire în natură, întrucât regimul juridic al reparației civile prevăzute de Legea 10/2001 este distinct de regimul juridic al acțiunii în revendicare.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General și intervenienta F.A.C.
în motivarea recursului formulat de pârât, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se susține că termenul de 60 de zile pentru emiterea dispoziției motivate începe să curgă din momentul în care dosarul de restituire este complet, reclamantul nefăcând această dovadă
Intervenienta F.A.C. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel.
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la recursul pârâtului Municipiul București prin Primarul General.
Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001 termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare este obligată să emită dispoziția motivată începe să curgă de la data depunerii notificării sau de la data depunerii întregului set de acte doveditoare prevăzut de art. 23 din lege.
Legiuitorul a stabilit două date de referință pentru îndeplinirea acestei obligații, în ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptățite care nu au depus întregul material probator odată cu notificarea. Deși, inițial, nu s-a prevăzut nici o altă obligație, în sarcina unității deținătoare sau a persoanei îndreptățite, de a verifica suficiența materialului probator al dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, pct. 23.1, au instituit, pentru unitatea deținătoare, obligația de a comunica în scris celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
în speță, pârâtul Municipiul București prin Primarul General nu și-a îndeplinit această obligație, prejudicind interesul legal al persoanei îndreptățite.
Referitor la recursul declarat de intervenienta F.A.C.
Cererea de restituire a unui imobil, întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001, expediată prin poștă și nu prin intermediul executorului judecătoresc este asimilată notificării, în cazul în care este însoțită de actele necesare, cu condiția ca din cuprinsul ei și al actelor anexate să rezulte elementele de identificare a persoanei îndreptățite și a imobilului a cărui restituire se solicită.
în speță, reclamantul M.L. a făcut dovada că la data de 13 noiembrie 2001, deci în termenul legal, a depus la sediul Primăriei Municipiului București o cerere de restituire a apartamentului nr. 1 situat în sector 1, la care a atașat întregul set de acte doveditoare.
Acest fapt înseamnă că pretenția persoanei îndreptățite a fost adusă la cunoștința unității deținătoare, în termenul legal și, în nici un caz, nu se poate considera că lipsa condiției de formă, respectiv comunicarea notificării prin intermediul executorului judecătoresc, poate conduce la pierderea dreptului recunoscut de lege.
Față de considerentele expuse, Curtea a respins recursurile declarate în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1445/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1453/2007. Civil → |
|---|
