ICCJ. Decizia nr. 1445/2007. Civil
| Comentarii |
|
Reclamantele S.A. și S.V.O. în calitate de moștenitoare a defunctului A.S. au chemat în judecată pe pârâții D.E., D.P.E., D.V.A., D.S.D., Primăria Municipiului București, Consiliul General al Municipiului București și SC C. SA și au cerut să se dispună: retrocedarea imobilului, Corp A etaj 2 și etaj 3 situat în București și a terenului în suprafață de 60 mp grădină, preluate în mod abuziv prin Decretul nr. 92/1950; să fie obligați pârâții să le lase în proprietate și posesie imobilul revendicat; să se constate că adevăratul proprietar A.S. nu se încadra în prevederile Decretului nr. 92/1950; să se constate totodată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare intervenite între Primăria Municipiului București prin mandatarul său SC C. SA, și cumpărătorii pârâții persoane fizice, având numerele de înregistrare 42127, 42444 și 42445 din 21 martie 1997, respectiv 21 aprilie 1997.
Tribunalul Municipiului București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 602 din 11 iunie 2001 a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 60 mp teren, și ca nefondate celelalte cereri.
Sentința instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, care, prin decizia nr. 573 din 18 decembrie 2001 a respins ca nefondat apelul reclamantelor.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele. Acesta a fost admis de înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 5289 din 10 decembrie 2003. A fost casată decizia atacată, precum și sentința nr. 602 din 11 iunie 2001 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, cauza fiind trimisă la același tribunal pentru rejudecare.
înalta Curte a reținut că, raportat la acțiuni anterioare ce au făcut obiectul sentinței civile nr. 3949 din 26 mai 1998 a Judecătoriei sectorului 5 București și a deciziei civile nr. 2722 din 22 octombrie 1980 a Tribunalului București, rezultă că au rămas nerezolvate atât primul capăt de cere privind constatarea trecerii imobilului în proprietatea statului fără titlu valabil, cât și parțial, cel de al doilea capăt, având ca obiect revendicarea terenului neconstruit în suprafață de 60 mp, grădina de flori, și parțial a clădirii, Corp A privind două dintre cele trei etaje.
S-a mai reținut că rejudecarea cauzei se impune și în legătură cu soluționarea celorlalte capete de cerere, în primul rând cu privire la constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită.
Rejudecând cauza Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 1117 din 17 decembrie 2004 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele S.A. și S.V.O. în contradictoriu cu pârâții D.E., D.P., D.V.A., D.S.D., Primăria Municipiului București prin Primarul General și SC C. SA. A fost admisă cererea privind constatarea că autorul reclamantelor A.S. nu se încadra în prevederile art. I din Decretul nr. 92/1950. în rest a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 1521 din 24 noiembrie 2005 a respins apelul formulat de pârâtul Municipiului București prin Primarul General împotriva sentinței nr. 1117 din 17 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă; a admis apelul reclamantelor S.A. și S.V.O. împotriva aceleiași sentințe; casează "decizia recurată (?)" și trimite cauza spre rejudecare, aceluiași tribunal.
împotriva deciziei nr. 1521 din 24 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs:
1. Pârâtele D.V.A. și D.S.D., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține, în esență, că autorul reclamantelor nu a fost naționalizat în calitate de "tinichigiu" ci în calitate de industriaș; instanța tribunalului s-a pronunțat pe fond asupra capetelor de cerere cu care a fost investită. Se solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond.
2. Pârâta D.E., pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține, în esență, că instanța tribunalului a soluționat capetele de cerere, inclusiv cel referitor la suprafața de 60 mp teren, pe fond, astfel că în mod nelegal s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
Ambele recursuri sunt întemeiate.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 5289 din 10 decembrie 2003 a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță (Tribunalul București) deoarece nu au fost soluționate pe fond toate capetele de cerere formulate de reclamante în acțiunea introductivă.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, rejudecând cauza a soluționat pe fond toate capetele de cerere, inclusiv cel referitor la revendicarea terenului, grădină, în suprafață de 60 mp. Acest lucru rezultă din considerentele sentinței nr. 1117 din 17 decembrie 2004 (pag. 6 și 7).
Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
în speță, condițiile textului de lege citat nu sunt îndeplinite, astfel cum s-a arătat.
în consecință, instanța de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 295 C. proc. civ., potrivit cărora instanțele de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță; încuviințează refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea de probe noi propuse în condițiile art. 292 C. proc. civ. dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Astfel fiind, au fost admise ambele recursuri, a fost casată hotărârea atacată și s-a trimis cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelurilor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 147/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1504/2007. Civil → |
|---|
