ICCJ. Decizia nr. 1569/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 8 ianuarie 2002, reclamantul S.Z. a solicitat anularea în parte a dispoziției nr. 41/2001 emisă de pârâta Primăria comunei Vârghiș, prin primar și restituirea în natură a suprafeței de 180 mp teren, înscris în top 609/1/1 Vârghiș.
La data de 18 aprilie 2002, Primăria comunei Vârghiș a formulat cerere de arătare a titularului dreptului și anume, Statul Român, care este proprietar al terenului, ca urmare a unui contract de schimb încheiat în anul 1980.
Prin sentința civilă nr. 771 din 8 iulie 2003, Tribunalul Covasna a respins atât acțiunea reclamantului, cât și cererea de arătare a titularului dreptului, reținându-se în considerente că cererea de restituire în natură nu poate fi admisă, pe terenul revendicat existând un bloc de locuințe, anexe și utilități aferente.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 154 din 8 decembrie 2003, pronunțată cu majoritate, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului, invocată din oficiu, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins plângerea formulată împotriva primarului comunei Vârghiș ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că primarul nu poate fi chemat în judecată întrucât nu are capacitate procesuală în asemenea litigii (neavând folosința drepturilor procesuale civile asupra bunului dedus judecății) și nici nu poate fi obligat la restituirea imobilului, ci doar unitatea administrativ-teritorială care are, conform art. 19 din Legea nr. 215/2001, personalitate juridică.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei decizii a fost admis de înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 7680 din 6 octombrie 2005, casându-se hotărârea criticată și trimițându-se cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Instanța supremă a reținut în motivare că s-a încălcat principiul non reformatio in pejus, consacrat de art. 296 C. proc. civ., pronunțându-se astfel o hotărâre nelegală.
în rejudecare, Curtea de Apel Brașov a pronunțat decizia civilă nr. 23 din 8 martie 2006, prin care a admis apelul declarat de reclamant și a schimbat în tot sentința civilă nr.7 71 din 8 iulie 2003, în sensul că:
Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Primarului comunei Vârghiș și a tardivității formulării contestației.
A fost respinsă cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârât.
S-a admis în parte contestația reclamantului și a fost anulată în întregime dispoziția nr. 41 din 10 noiembrie 2001 emisă de primar.
S-a dispus restituirea în natură a terenului intabulat în C.F. 1049 Vârghiș, nr. top 609/1/2, în suprafață de 212,10 mp și de 13,40 mp, conform raportului de expertiză întocmit de expert K.I., parcela hașurată cu verde.
S-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în privința restului de teren de 137,50 mp din C.F. 1049 și a terenului de 180 mp din C.F. 2073 (inițial 1049).
Au fost respinse petitele privind dezmembrarea și restul pretențiilor.
Instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a primarului a fost soluționată prin decizia de casare.
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației, aceasta a fost respinsă față de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Cererea de arătare a titularului dreptului a fost respinsă, pe de o parte, pentru că nu întrunește condițiile prevăzute de art. 64 C. proc. civ. și, pe de altă parte întrucât, potrivit procedurii speciale instituite prin Legea nr. 10/2001, procesul se poartă între persoana îndreptățită și cea deținătoare.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 și interpretarea dată acestora prin Normele metodologice de aplicare unitară a legii amintite, identificând terenul și vecinătățile acestuia, pentru a nu afecta căile de acces și utilizarea unor amenajări subterane, dar ținând seama și de posibilitatea restituirii terenurilor pe care sunt amplasate construcții ușor demontabile sau ilegal edificate, se poate adopta soluția propusă de expert, porțiunea de teren ce urmează a fi restituită în natură învecinându-se, de altfel, cu proprietățile reclamantului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs primarul comunei Vârghiș, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei criticate și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Covasna ca temeinică și legală.
Recurentul a invocat următoarele motive de recurs:
- solicitarea de repunere în termenul de introducere a plângerii formulată de reclamant în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., admisă de instanța de apel, este netemeinică și nejustifîcată;
- este greșită soluția cu privire la restituirea în natură a suprafeței de teren arătată în decizia atacată, nefîind vorba despre un teren liber;
- instanța de apel nu a stabilit în mod clar modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii pentru restul de teren de 137,50 mp.
Reclamantul și pârâta D.G.F.P. Covasna au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat.
Se retine că imobilul revendicat de reclamant a trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de schimb, conform deciziei nr. 444/1979 a fostului Consiliu Popular al județului Covasna și a încheierii nr. 217/1980, în prezent aflându-se în administrarea operativă a Consiliului local al comunei Vârghiș.
Prin procesul-verbal nr. 1048/2001 s-a constatat la fața locului că pe terenul în suprafață de 543 mp, revendicat de reclamant, este construit un bloc de locuințe cu 4 apartamente, la parter fiind filiala locală a Poștei Române și o subunitate CEC, iar în curte existând anexe gospodărești.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză și însoțit de schița anexă (filele 121-128, dosar de fond nr. 215/2002), se mai reține că blocul de locuințe este construit pe o suprafață de 180 mp, iar pe restul terenului se află 3 cămine de vizitare a canalului menajer, legate între ele cu un tub de beton până la fosa vidanjabilă, aflată pe același teren, 5 compartimente pentru lemne de foc și un garaj, terenul fiind afectat parțial și de rețele de canalizare.
în consecință, terenul revendicat de reclamant nu poate fi restituit în natură întrucât pe el există edificate construcții, iar parcelele de teren considerate de reclamant a fi "libere" sunt aferente blocului de locuințe, fiind folosite parțial ca drum de acces pentru proprietarii apartamentelor și asigurând buna funcționalitate a acestora, mai ales că suprafața de teren nu este atât de mare, fiind necesară asigurarea unui spațiu corespunzător care să împrejmuiască blocul de locuințe.
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit doar la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul e stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Pentru considerentele expuse, a fost admis recursul declarat de pârât și a fost modificată decizia atacată, în sensul că s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg terenul în suprafață de 543 mp.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei.
4
| ← ICCJ. Decizia nr. 1907/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1097/2007. Civil → |
|---|
