ICCJ. Decizia nr. 2029/2007. Civil
Comentarii |
|
Prin notificarea nr. 74 din 30 noiembrie 2005 adresată Primăriei comunei Dumbrăveni, petenta B.S. a solicitat să i se acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 4 ha, reprezentând curți și teren arabil.
Prin Dispoziția nr. 119 din 6 martie 2006, emisă de primarul comunei Dumbrăveni s-a respins notificarea formulată de B.S. cu motivarea că nu a fost adresată în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 și că imobilele menționate au făcut obiectul altei notificări soluționate prin dispoziția nr. 888 din 5 mai 2004.
Prin sentința civilă nr. 924 din 1 iunie 2004 a Tribunalului Suceava s-a respins ca nefondată contestația petentei în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Dumbrăveni și pentru lipsa calității procesuale față de pârâta D.G.F.P. Suceava.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență, că în mod corect, notificarea petentei a fost respinsă ca tardiv formulată, în condițiile în care s-a depus la data de 30 noiembrie 2005, iar termenul limită pentru depunere era 14 februarie 2005.
în ceea ce privește pârâta D.G.F.P. Suceava, avându-se în vedere că nu este emitentă dispoziției contestate, s-a reținut că nu are calitate procesuală pasivă.
Petenta a declarat apel și a criticat hotărârea instanței de fond pentru că nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Suceava și a tardivității notificării.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 215 din 26 septembrie 2006 a respins apelul reclamantei B.S., reținând că la 1 iunie 2006 excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Suceava a fost pusă în discuția părților.
Pentru această dată reclamanta avea termenul în cunoștință; faptul că reprezentantul ei nu a fost prezent, deși avea termenul în cunoștință, nu este imputabil instanței.
Nu se impunea punerea în discuție a excepției tardivității notificării, deoarece o astfel de excepție nu a fost invocată în proces; tardivitatea notificării a fost motivul respingerii acesteia. Reclamanta avea obligația să dovedească depunerea în termen a notificării, ori din conținutul contestației nu rezultă acest lucru, reclamanta indicând doar motive care vizau fondul cauzei.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs în termen reclamanta B.S.
în motivarea recursului, pârâta a criticat decizia pentru că în mod greșit instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Suceava fără să fie pusă în discuția părților, modalitatea în care i s-a încălcat dreptul la apărare.
Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat împrejurarea că în mod greșit s-a reținut tardivitatea notificării, deși se pretinde că s-a adresat în termen entității deținătoare.
Se mai susține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 51 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul respingerii cererilor prin hotărâri judecătorești irevocabile, termenul pentru notificare prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 curge de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
Recursul este nefondat.
Prima critică este nefondată, instanța de apel corect reținând lipsa calității procesuale pasive a D.G.F.P. Suceava. Legea nr. 10/2001 nu conferă calitate procesuală pasivă acestor direcții, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații în cadrul procedurii reglementate de actul normativ menționat. D.G.F.P. Suceava nu este nici emitenta dispoziției contestate.
De fapt, nu a fost vorba nici de o excepție invocată din oficiu de către instanță, așa cum în mod greșit susține recurenta. Excepția a fost invocată chiar de către D.G.F.P. Suceava prin întâmpinare.
Așa cum rezultă din încheierea de ședință din 1 iunie 2006, această excepție a fost pusă în discuția părților, reclamanta având termen în cunoștință, iar faptul că reprezentantul său nu s-a prezentat la termen nu poate fi imputat instanței și nici privit ca o încălcare a dreptului la apărare.
în ceea ce privește excepția de tardivitate a notificării, corect s-a reținut de către instanța de apel că nu a fost invocată în proces ca să fie pusă în discuția părților, tardivitatea depunerii notificării fiind motivul respingerii cererii.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită trebuie să notifice într-un anumit termen persoana deținătoare pentru a obține măsuri reparatorii, pentru imobilele preluate în mod abuziv de către stat, iar nerespectarea acestui termen se sancționează cu pierderea dreptului.
Termenul legal de înregistrare a notificării este un termen de decădere, nesusceptibil de întrerupere sau suspendare, și că, pentru a beneficia de măsuri reparatorii, reclamanta avea obligația de a adresa notificarea pârâtei Primăria comunei Dumbrăveni în termenul prevăzut de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 cu toate modificările ulterioare.
Apărarea reclamantei în legătură cu aplicabilitatea art. 51 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu poate fi reținută de instanță pentru următoarele considerente:
Art. 51 alin. (3) din lege, prevede că în cazul în care persoanei îndreptățite i s-a respins prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă acțiunea pentru restituirea în natură a bunului solicitat, termenul pentru notificare prevăzut de art. 21 alin. (1) curge de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești. Acest text vizează ipoteza în care persoana îndreptățită a ales calea acțiunii de drept comun, iar în urma soluționării irevocabile i s-a respins acțiunea.
în speță, reclamanta a atacat în justiție dispoziția nr. 119/2005 emisă de Primăria comunei Dumbrăveni. Ca urmare a respingerii acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, recurentei nu i se poate conferi un nou drept pentru depunerea notificării, prin prelungirea termenului.
Așa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată prin O.U.G. nr. 109/2001 și nr. 145/2001, ultima dată pentru depunerea notificării a fost 14 februarie 2002, iar reclamanta a formulat notificarea la 30 noiembrie 2005, astfel că în mod corect cererea sa a fost respinsă pentru formularea tardivă a notificării.
în consecință, pentru toate considerentele expuse, recursul a fost respins.
← ICCJ. Decizia nr. 2243/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2201/2007. Civil → |
---|