ICCJ. Decizia nr. 1907/2007. Civil
| Comentarii |
|
La data de 26 noiembrie 2004 reclamanții M.V.G. și B.I. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Pitești pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea, în parte, a hotărârii emisă de pârâtă la data de 20 octombrie 2004 prin care s-au respins notificările reclamanților referitoare la restituirea în natură a terenului liber, în suprafață de 462 mp, situat în Pitești, și, pe cale de consecință, să se restituie în natură acest teren;
- anularea ultimului punct din amintita hotărâre în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești și rectificarea suprafeței menționate în același act și anume, în loc de 948 mp, să fie trecută suprafața de 974 mp, conform actelor doveditoare anexate notificărilor;
- în subsidiar, numai în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, reclamanții au cerut măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor bănești sau, în compensare, teren de aceeași suprafață și în aceeași zonă.
în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii numiților B.P. și B.M. care au fost proprietarii imobilelor situate în Pitești, compuse din construcții și teren în suprafață de 1410 mp, o parte din teren fiind liber și poate fi restituit în natură.
Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 11 din 27 ianuarie 2005, a respins ca prematură acțiunea reclamanților cu motivarea că Primarul municipiului Pitești nu a emis o dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului, iar adresa pe care reclamanții au atacat-o în justiție reprezintă doar o soluție adoptată într-o etapă premergătoare emiterii dispoziției.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 350/A din 1 iunie 2005, a admis apelul declarat de reclamanți, a anulat sentința Tribunalului Argeș și a reținut cauza pentru evocarea fondului.
Aceeași curte de apel, prin decizia nr. 437/A din 19 octombrie 2005, a admis în parte acțiunea reclamanților și a dispus restituirea în natură a suprafeței de 972 mp teren, identificat conform schiței anexă la raportul de expertiză (Planșa A - fila 61), iar pentru restul de teren până la 1340 mp se vor acorda despăgubiri bănești conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, așa cum a fost republicată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut și motivat că după apariția legilor speciale de retrocedare a proprietăților, reclamanții s-au adresat în repetate rânduri pârâtei pentru restituirea în natură a terenului sau pentru contravaloarea lui, demersurile rămânând însă fără răspuns. Din expertiza efectuată în cauză rezultă că o suprafață de 492 mp este liberă de construcții, iar pe suprafața de 480 mp teren concesionat se află construcții în execuție. Restul de teren, până la suprafața totală de 1340 mp, este ocupat de lucrări pentru care s-a dispus exproprierea proprietarilor, astfel că sunt incidente prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Pitești, care a invocat următoarele critici: în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților și restituită suprafața de 972 mp, identificată conform schiței anexă la raportul de expertiză (Planșa A - fila 61); greșit a fost restituită suprafața de 492 mp deoarece terenul este traversat de cabluri electrice subterane de 0,4 KW și 20 KW; terenul în suprafață de 480 mp a fost concesionat către SC S.A. SA în baza contractului nr. 18688/1996, deci înaintea apariției Legii nr. 10/2001, terenul respectiv fiind proprietate de stat; în mod greșit instanța a decis că pentru restul de teren până la suprafața de 1340 mp reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri bănești deoarece art. 11 alin. (2), (3) și (4) deci Legea nr. 10/2001 reglementează alte forme de măsuri reparatorii decât despăgubirile în bani.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Examinând actele dosarului, în lumina textului citat, se constată că instanța de apel, urmare a anulării sentinței tribunalului, în scopul evocării fondului, nu a manifestat rol activ și nu a ordonat și administrat dovezile necesare pentru a preveni orice greșeală de judecată și pentru aflarea adevărului în cauză. De aceea, în temeiul art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul pârâtei și va fi casată hotărârea atacată, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță, pentru ca, în scopul aplicării corecte a legii, în rejudecare, să se lămurească următoarele împrejurări de fapt ce nu au fost pe deplin stabilite:
Li se va solicita reclamanților să se legitimeze procesual activ, sens în care se vor cere dovezi că numiții B.P. și B.M. au fost proprietarii imobilelor situate în Pitești, precum și dovezi referitoare la întinderea acestui drept. întrucât reclamanții nu au dobândit dreptul de proprietate în nume propriu, li se va cere să facă dovada că sunt moștenitorii foștilor proprietari, așa cum pretind prin acțiune, precum și care a fost forma moștenirii.
în rejudecare, se va stabili modalitatea prin care imobilele au trecut în proprietatea statului. Deși instanța de apel a reținut, fără nici o dovadă, că imobilele au fost expropriate, din contra, din adresa nr. 25.006 din 11 noiembrie 1992 a Consiliului Local al municipiului Pitești (fila 29 dosar apel), rezultă că bunurile au fost naționalizate în baza H.C.M. nr. 1672 din 17 noiembrie 1959 (poziția 1491).
Se va verifica apărarea constantă a pârâtei în sensul că în subsolul suprafeței de 492 mp, restituită prin decizia recurată, se găsesc cabluri electrice de medie și joasă tensiune ce deservesc construcțiile din zonă. în acest sens, se va solicita reclamanților să se adreseze unităților de gospodărie comunală care au în proprietate sau în administrare asemenea rețele, inclusiv cele de apă, canalizare și gaz, pentru a se putea decide în deplină cunoștință de cauză dacă terenul este ori nu restituibil în natură. Aceste dovezi sunt necesare, chiar dacă prin dispoziția nr. 1005 din 23 martie 2006 Primăria municipiului Pitești a restituit în natură reclamanților suprafața de 908,5 mp, întrucât cu controlul legalității și temeiniciei acestei dispoziții instanțele nu au fost investite, cu atât mai puțin instanța de recurs, sesizată doar în calea de atac exercitată de pârâtă, la soluționarea căreia această parte nu a renunțat.
întrucât expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză de ing. C.P. a fost întocmită fără a fi avute în vedere actele de proprietate ale autorilor reclamanților și cum în lipsa acestora, există serioase îndoieli că terenul a fost identificat corect din punct de vedere al amplasamentului și a dimensiunilor, în rejudecare, se impune refacerea lucrării ce va ține cont de actele de proprietate care vor fi depuse de reclamanți.
întrucât, pentru considerentele arătate, se impune reluarea judecății, instanța de trimitere, va analiza, sub formă de apărare, și critica pârâtei referitoare la forma măsurilor reparatorii la care sunt îndrituiți reclamanții pentru terenul sau porțiunea de teren ce nu poate fi restituită în natură.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2201/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1569/2007. Civil → |
|---|
