ICCJ. Decizia nr. 1653/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 4128/2006, reclamantul Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat transformarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului în măsura de restrângere a dreptului la liberă circulație în Portugalia și în statele membre ale Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani pârâtei C.R.L. cu motivarea că sunt aplicabile prevederile art. 38 lit. a), art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, deoarece pârâta a fost returnată din Portugalia la data de 7 iunie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr. 128/2003 și în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, fiindu-i suspendat temporar dreptul de folosință a pașaportului.
Tribunalul Tulcea, prin sentința civilă nr. 2848 din 27 octombrie 2006, a admis cererea reclamantului și a dispus restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtei C.R.L. pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene pentru o perioadă de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pârâta a fost returnată în baza unui tratat de readmisie încheiat de România cu Portugalia, de pe teritoriul portughez, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 38 lit. a), coroborate cu dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentințe.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 362/C din 5 decembrie 2006, a admis excepția lipsei de obiect a cererii, a admis apelul și a schimbat în tot sentința primei instanțe, în sensul că a respins cererea reclamantului ca rămasă fără obiect.
Instanța de apel a constatat că pârâtei i-a fost restrânsă exercitarea dreptului la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene pentru o perioadă de 2 ani, în baza art. 14 lit. e) din O.G. nr. 65/1997, măsură care, potrivit art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, a încetat de drept în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestei din urmă legi, adică la 28 iulie 2006, astfel că la data judecării cauzei în primă instanță, sesizarea dedusă justiției era rămasă fără obiect.
Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor a declarat recurs, prin care a cerut casarea deciziei instanței de apel.
Invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) și 52 din Legea nr. 248/2005, în raport cu care exercițiul dreptului la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene al intimatei C.R.L. trebuia restrâns pe o perioadă de cel mult 3 ani, întrucât aceasta fusese returnată din Portugalia la 7 iunie 2006.
Recursul nu este întemeiat.
Instanța de apel, în mod corect a admis excepția lipsei de obiect a cererii, având în vedere că, la data sesizării instanței de fond, termenul de 6 luni prevăzut de art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005 se împlinise deja.
Așa cum s-a arătat, Legea nr. 248/2005 cuprinde dispoziții cu caracter tranzitoriu referitoare la termenul și condițiile în care poate interveni transformarea măsurii de suspendare a dreptului de a folosi pașaportul, dispusă conform art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, aflată în curs de executare la data intrării în vigoare a legii, în măsura de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români, conform art. 38 din lege.
Potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, măsurile dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 încetează de drept, cu excepția celor dispuse cu privire la cetățenii români returnați în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformate înainte de expirarea acestui termen în măsuri de restrângere a dreptului la libera circulație în străinătate, în condițiile art. 39 alin. (1) și (3)-(8) din lege.
în speță, pârâta a fost returnată din Portugalia la 7 iunie 2006, după intrarea în vigoare a Legii nr. 248/2005, măsura dispusă conform art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 și aflată în curs de executare a rămas în vigoare timp de 6 luni, nefiind transformată în măsură de restrângere a dreptului la liberă circulație.
Așa cum s-a stabilit corect de către instanța de apel, având în vedere că sesizarea primei instanței a intervenit la 4 octombrie 2006, după împlinirea termenului legal de 6 luni, când măsura prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997 a încetat de drept, transformarea acesteia în restrângerea dreptului la liberă circulație este lipsită de temei legal.
Față de cele de mai sus, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1795/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1641/2007. Civil → |
|---|
