ICCJ. Decizia nr. 1687/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1122 din 14 noiembrie 2003, Tribunalul Cluj a respins excepția necompetenței materiale și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de pârâta SC T.T. SA Cluj.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal împotriva pârâtului Ministerul de Interne, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A admis excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, și, în consecință, a respins acțiunea formulată împotriva pârâților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, AP APS București și SC T.T. SA Cluj.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele,
să se constate nulitatea absolută a titlului statului cu privire la imobilul situat în Cluj Napoca, înscris inițial în C.F. 4591 nr. top 4887, transcris în C.F. 30297 și ulterior în C.F. 138593/a;
să se constate nulitatea absolută a actului de privatizare a SC T.T. SA, în ceea ce privește înstrăinarea imobilului în litigiu;
- să se constate nulitatea absolută a încheierilor de intabulare nr. 1636 din 24 aprilie 1975, nr. 9439 din 9 mai 1995 și nr. 17128 din 31 octombrie 2000;
- să se dispună restabilirea situației anterioare de C.F. în favoarea proprietarului de drept.
A mai reținut tribunalul, că asupra imobilului înscris în C.F. 4591 Cluj, A+4, nr. top. 4887 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate sub B+l în favoarea Facultății de Teologie a Eparhiei Reformate din Ardeal.
Ulterior, prin încheierea C.F. nr. 9439 din 9 mai 1995, conexată cu nr. 1636/1975, în baza prevederilor Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966, imobilul s-a transcris în C.F. 30297 Cluj în favoarea Statului Român și în administrarea operativă a Ministerului de Interne, pentru Inspectoratul Județean Cluj.
Prin anexa nr. 1 din OG nr. 112/1998, imobilul a fost restituit Eparhiei Reformate din Ardeal.
Prin Ordinul nr. 154 din 26 aprilie 1991 al Ministerului Comerțului și Turismului, imobilul clădire depozit, situat în str. C. a trecut în proprietatea SC T.T. SA.
F.P.S., în calitate de vânzător, a înstrăinat Asociației Conducerii Salariaților Turism Transilvania, în calitate de cumpărătoare, 554,242 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei, reprezentând 39,956 % din valoarea capitalului social, prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 31 din 14 ianuarie 1999.
Prin încheierea C.F. nr. 17128 din 31 octombrie 2000, imobilul cu nr. top 4887 s-a dezmembrat în două imobile cu nr. top noi 4887/1, teren cu construcții în suprafață de 1413 mp, care s-a reînscris în C.F. 30297 Cluj și nr. 4887/2, teren cu construcții în suprafață de 1262 mp, care s-a transcris în C.F. 138593, în favoarea pârâtei SC T.T. SA Cluj.
Prin decizia civilă nr. 517/R/2002, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, s-a respins recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 2197/A/2001 a Tribunalului Brașov, prin care s-a stabilit că încheierea C.F. nr. 9439 din 9 mai 1995 este legală, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 40 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Tribunalul a constatat că este competent material să soluționeze acțiunea reclamantei, deoarece valoarea imobilului la data introducerii cererii de chemare în judecată se situa între 6 și 7 miliarde lei, iar Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, pentru că imobilul a fost preluat de la reclamantă în proprietatea Statului Român.
Ministerul de Interne, însă, nu are calitate procesuală pasivă, deoarece în C.F. este intabulat doar dreptul de administrare operativă al acestuia, iar, ulterior, acest pârât a predat imobilul în favoarea reclamantei.
Față de obiectul acțiunii și motivele de drept invocate, tribunalul a mai constatat că acțiunea reclamantei este admisibilă.
A mai reținut tribunalul, că prin O.G. nr. 112/1998, imobilul înscris în C.F. 4591 Cluj, nr. top 4887 a fost restituit reclamantei, motiv pentru care, petitul privind constatarea nulității absolute a titlului statului este lipsit de interes.
Contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni nu intră sub incidența art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru că obiectul acestor contracte nu îl constituie activele imobiliare ale societății, ci dreptul de proprietate incorporală asupra părții din capitalul social deținut de stat la societățile comerciale.
Pentru acest motiv, tribunalul a respins petitul privind constatarea nulității absolute a actului de privatizare a SC T.T. SA și petitul accesoriu, referitor la constatarea nulității absolute a încheierilor de intabulare și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Prin decizia civilă nr. 888/A din 14 aprilie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul declarat de reclamantă și cererea de aderare la apel, formulată de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile, pe care a anulat-o și, evocând fondul, a respins acțiunea împotriva pârâtelor A.P.A.P.S. și SC T.T., având ca obiect constatare nulitate și rectificare C.F..
A respins acțiunea față de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 3 din O.G. 112/1998, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile prevăzute la art. 1 se va realiza la data încheierii protocoalelor de predare-primire între actualii deținători ai imobilelor și succesorii stabiliți.
Protocolul de predare-primire s-a încheiat numai cu privire la imobilul cu nr. top 4887/1, iar obiectul cauzei îl reprezintă imobilul cu nr. top 4887/2.
Prin urmare, interesul reclamantei rezultă tocmai din faptul că se pune în discuție imobilul cu nr. top 4887/2, ce nu a făcut obiectul protocolului de predare-primire.
A mai reținut curtea de apel, că imobilul a devenit proprietatea SC T.T. SA, fiind inclus în capitalul social, fapt atestat de Ordinul MTC nr. 154/1991.
Prin decizia Curții de Apel Brașov nr. 517/R din 15 februarie 2002, s-a constatat că încheierea C.F. din 9 mai 1995, dată de notariatul de Stat Cluj este legală și că reclamanta nu a exercitat calea de atac împotriva încheierii nr. 9439 din 9 mai 1995., astfel că această încheiere este definitivă.
Imobilul a fost preluat de stat cu titlu, în baza Decretului nr. 176/1948, iar intimata SC T.T. SA îl deține cu titlu de drept de lege, ca efect al preluării de către Statul Român.
Curtea de apel a mai reținut că instanța de fond a reținut în mod corect că, potrivit art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință.
Pârâta este dobânditoare de bună-credință, societatea fiind privatizată legal de fostul F.P.S.
Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, deoarece imobilul a fost restituit reclamantei prin O.G. nr. 112/1998 și nu există identitate între persoana pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și persoana juridică obligată în raportul juridic dedus judecății.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că ambele instanțe au pronunțat hotărâri nelegale, deoarece imobilul nu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 176/1948. Fiind omis de la naționalizare, imobilul a fost transcris pe numele statului în temeiul Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966, acte normative care contraveneau dispozițiilor Codului civil și ale Constituției sub imperiul cărora au fost adoptate. Caracterul abuziv al preluării a fost confirmat de Statul Român prin adoptarea O.G. nr. 112/1998, prin care s-a dispus restituirea imobilului.
La data publicării ordonanței în Monitorul oficial, SC T.T. SA era încă societate cu capital de stat, privatizarea făcându-se cu rea-credință, pentru că s-a urmărit eludarea prevederilor actului de restituire.
A mai arătat recurenta, că decizia nr. 517/2002 a Curții de Apel Brașov nu are relevanță în cauză, pentru că a avut un alt obiect, urmărind radierea unei încheieri notariale, fără a se pune în discuție titlul statului.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Cererea de chemare în judecată determină cadrul procesual în limitele căruia are loc judecata, atât din punctul de vedere al părților, cât și din punctul de vedere al obiectului cererii.
în cauză, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să se constate:
- nulitatea absolută a titlului statului cu privire la imobil;
- nulitatea absolută a contractului de privatizare a SC T.T. SA, în ceea ce privește imobilul înscris în C.F. 138593/a, nr. top 4887/2;
nulitatea absolută a încheierilor de intabulare nr. 1636 din 24 aprilie 1975, nr. 9439 din 9 mai 1995 și nr. 17128 din 31 octombrie 2000;
restabilirea situației anterioare de carte funciare.
Prin decizia atacată, evocând fondul, curtea de apel s-a pronunțat asupra cererilor reclamantei, reținând că imobilul a fost preluat de stat în baza altui act normativ decât cele menționate în înscrisurile depuse la dosar.
Instanța de apel a reținut că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 176/1948, deși, așa cum rezultă din considerentele deciziei civile nr. 517/R din 15 mai 2002 a Curții de Apel Brașov, prin încheierea C.F. nr. 1636 din 25 aprilie 1975, s-a intabulat dreptul de proprietate al Statului Român, în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966. Acest aspect prezintă importanță în soluționarea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al Statului Român, deoarece valabilitatea titlului se stabilește în raport de actul de preluare.
Curtea de apel a motivat soluția respingerii acestui capăt de cerere, reținând că, printr-o hotărâre anterioară, Curtea de Apel Brașov a constatat că încheierea nr. 9439 din 9 mai 1995 a fost legală și nu a fost atacată de reclamant și că imobilul a fost preluat de stat cu titlu, în baza Decretului nr. 176/1948, deși nu s-au administrat probe care să ateste faptul că s-au aplicat prevederile acestui decret, prin care transformarea învățământului într-un serviciu public, cu excluderea totală a inițiativei private, a fost însoțită de etatizarea "bazei tehnico-materiale" făcută pe seama bisericilor, congregațiilor, comunității religioase, asociațiilor particulare, cu sau fără scop lucrativ și, în general, particularilor persoane fizice sau juridice.
Actul normativ era însoțit de o listă anexă a unor bunuri imobile care, conform art. 1 alin. (2), făcea parte integrantă din decret, iar această listă nu a fost depusă la dosar.
în realitate, prin decizia nr. 517/R din 15 mai 2002, Curtea de Apel Brașov a constatat că prin încheierea nr. 9439 din 9 mai 1995, Notariatul de Stat a dispus rectificarea erorii materiale din C.F. 4591 Cluj, în sensul înscrierii la foaia B a noului proprietar, respectiv a Statului Român. Prin aceeași decizie s-a constatat că reclamanta nu a contestat titlul de proprietate al statului în instanță.
Deși prin acțiune s-a cerut să se constate nulitatea absolută a 3 încheieri de intabulare, instanța de apel nu a cercetat în fond această cerere, în decizia atacată existând referiri doar la încheierea nr. 9439/1995.
Prin urmare, nesoluționând cererea în limitele investirii sale și reținând împrejurări, cu privire la modalitatea de preluare a imobilului, pe baza unui act normativ a cărui listă anexă nu a fost depusă la dosar și în contradicție cu înscrisurile aflate la dosar, instanța de apel nu a cercetat în fond toate capetele de cerere și nu a stabilit deplin situația de fapt în cauză.
De aceea, a fost admis recursul declarat, a fost casată decizia atacată, iar, conform art. 312 alin. (5) și art. 314 C. proc. civ., cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
La rejudecare se vor administra probele necesare stabilirii complete a situației de fapt privind modul în care a avut loc preluarea imobilului de către stat, în funcție de care se va stabili legalitatea preluării și se vor cerceta toate cererile reclamantei în raport de situația de fapt astfel stabilită.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1689/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1691/2007. Civil → |
|---|
