ICCJ. Decizia nr. 202/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.202.
Dosar nr.1295/44/200.
Şedinţa publică din 5 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 martie 2005, la Tribunalul Galaţi, reclamanta G.G. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 1178/SR din 10 ianuarie 2005 emisă de primarul municipiului Galaţi, prin care s-a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului situat în Galaţi imposibil de restituit în natură, suma de 104.062.541 lei, în limita căreia se vor acorda titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare. Reclamanta a cerut, prin acţiune, anularea dispoziţiei emise de primar şi în consecinţă restituirea în natură a imobilului care a fost preluat de stat, în mod abuziv, prin expropriere, în anul 1965, terenul fiind, în prezent, liber în sensul Legii nr. 10/2001.
Soluţionând litigiul în primă instanţă Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1537 din 11 noiembrie 2005, a admis în parte acţiunea (contestaţia) şi în consecinţă a constatat că reclamanta G.G. are dreptul la despăgubiri în sumă de 353.521.327 lei, despăgubiri care urmează a fi stabilite şi plătite potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Hotărând astfel, tribunalul a motivat că reclamanta este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituire terenului în natură nefiind posibilă datorită lucrărilor de sistematizare efectuate în zonă.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 105/A din 12 aprilie 2006, a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 1537/2005 a Tribunalului Galaţi în sensul că a dispus anularea în parte a dispoziţiei nr. 1178/2005 a primarului municipiului Galaţi, cu consecinţa constatării dreptului reclamantei la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 110,22 mp şi la despăgubiri pentru construcţia demolată. Restul dispoziţiilor sentinţei au fost menţinute.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs municipiul Galaţi, prin primar, susţinând, în esenţă, că dispoziţia a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii deoarece restituirea în natură a terenului aflat în litigiu nu este posibilă, terenul fiind afectat de lucrările de sistematizare pentru care s-a decis exproprierea.
Recursul declarat este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Reglementându-se situaţia imobilelor expropriate, prin art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut că în cazul în care construcţiile, expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrurile pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase, iar pentru construcţiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent; în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă…
Prin Decretul nr. 92/1965 al fostului Consiliu de Stat a fost expropriat, de la tatăl reclamantei, imobilul constând în teren în suprafaţă de 110,22 mp, pe care se află o construcţie, casă de locuit. Scopul exproprierii a fost construirea falezei Dunării. După expropriere, construcţia a fost integral demolată.
Pârâta din prezentul litigiu nu a contestat că reclamanta, în calitate de moştenitoare a fostului proprietar, este persoană îndreptăţită, în înţelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii, pentru imobilul preluat în mod abuziv.
Prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză (filele 123-131 din dosarul primei instanţe), aşa cum a fost completat de acelaşi expert (fila 52), s-a stabilit că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă integral terenul în suprafaţă de 110,22 mp. Astfel, expertul a precizat că terenul este străbătut de un şanţ colector de ape, care este un element important al sistematizării pe verticală şi că restituirea în natură este imposibilă, deoarece ar fi afectate lucrările sistematizare existente şi ar atrage modificări în planul urbanistic zonal.
Probele administrate îndreptăţesc concluzia că, în urma executării lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea, nu a rămas liberă nici o parte a terenului, în sensul art. 11 din Legea nr. 10/2001. în atare situaţie, prima instanţă a hotărât, în mod corect, că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, care vor fi stabilite potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Instanţa de apel, prin Decizia atacată cu recurs, a aplicat greşit dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 când a hotărât restituirea în natură a terenului aflat în litigiu. În consecinţă, recursul declarat de pârât va fi admis şi va fi casată Decizia instanţei de apel. Rejudecând pricina Înalta Curte va respinge apelul declarat de reclamanta contestatoare împotriva hotărârii primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Galaţi prin Primar împotriva deciziei nr. 105A din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, pe care o casează.
Respinge apelul declarat de contestatoarea G.G.N. împotriva sentinţei nr. 1537 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2033/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2025/2007. Civil → |
|---|
