ICCJ. Decizia nr. 2505/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2505
Dosar nr. 39577/1/200.
Şedinţa de la 20 martie 2007
Asupra recursului civil de faţă.
Din analizarea actelor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 1821 din 20 noiembrie 2003, Tribunalul Harghita a admis acţiunea formulată de reclamanta P.M. împotriva pârâţilor A.P.A.P.S. şi SC H. SA şi a constatat că imobilul construit, situat în Odorheiu Secuiesc, înscris în C.F. 428, cu nr. top. 1194 a intrat în patrimoniul statului fără titlu valabil. A constatat nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare cu privire la imobil, respectiv contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 410 din 27 iulie 1995 şi actul adiţional din data de 15 martie 1996, încheiat între fostul FPS şi SC H. SA.
A dispus restituirea în natură pe seama reclamantei a imobilului şi a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 3.250.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta este moştenitoarea defunctului P.D.I., decedat la data de 7 iulie 1967, proprietarul tabular al imobilului.
În baza unei adrese din anul 1957 a Sfatului Popular al Raionului Odorhei, imobilul a fost transcris în favoarea Statului Român, iar din actele aflate la dosar a rezultat că fostul proprietar a fost anunţat de autorităţile locale că în urma hotărârii Comitetului executiv, brutăria, începând cu data de 31 iulie 1951, a fost dată în chirie la Întreprinderea H.L.
Ulterior, imobilul a intrat în folosinţa SC H. SA, reorganizată dintr-o întreprindere de stat în societate comercială.
Fată de cele reţinute, tribunalul a constatat că imobilul se înscrie în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, fiind preluat fără titlu valabil. In această situaţie, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, proprietarii păstrează calitatea de proprietari pe care au avut-o la data preluării.
În prezent, imobilul a fost transcris în C.F. pe numele SC H. SA, însă, din moment ce nu a format proprietatea statului şi a fost doar în folosinţa şi administrarea întreprinderii de stat antecesoare, aceasta nu trebuia să o includă în patrimoniul său şi nici să plătească contravaloarea către A.P.A.P.S., care nu putea să vândă.
În cauză, nu a fost probată buna credinţă, motiv pentru care actele de înstrăinare sunt nule.
În temeiul art. 9 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, se impune restituirea în natură a imobilului, societatea comercială având posibilitatea să se despăgubească, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, de la instituţia publică implicată în privatizare.
Prin Decizia civilă nr. 311A din 5 mai 2004, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelurile declarate de SC H. SA şi A.P.A.P.S., a schimbat în tot sentinţa apelată şi a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Curtea de apel a reţinut că autorul reclamantei a avut în proprietate la data intrării în vigoare a Decretului nr. 92/1950 patru apartamente în municipiul Odorheiul Secuiesc, care au fost naţionalizate, în considerarea calităţii de exploatator de locuinţe.
Prin urmare, imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, însă cu titlu valabil.
Prin HG nr. 1353/1990, SC H. SA, succesoare a fostei I.M.P. a fost înfiinţată ca societate comercială, având în patrimoniu edificate şi teren în suprafaţă de 850 mp, conform Legii nr. 15/1990.
Fiind vorba despre un imobil preluat cu titlu valabil şi aflat în patrimoniul unei societăţi comerciale legal privatizate, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
A mai reţinut instanţa de apel, că, la data naţionalizării, imobilul era compus dintr-o casă de lemn şi curte cu suprafaţa de 162 mp, iar în prezent, ca urmare a investiţiilor efectuate după privatizare a cunoscut o extindere considerabilă, devenind imobil nou, respectiv fabrică de pâine cu teren aferent în suprafaţă de 850 mp.
În această situaţie, potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent.
Articolele 46 şi 47 din Legea nr. 10/2001, a mai reţinut curtea de apel, vizează legalitatea actelor juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare şi nu actele de înstrăinare ale pachetului majoritar de acţiuni deţinut de fostul F.P.S.
Contractul nr. 410/1995 şi actul adiţional din 15 martie 1996 nu a vizat imobilul în litigiu ci pachetul de acţiuni de 70% deţinut de F.P.S. şi cumpărat de SC H. SA
În ceea ce priveşte calitatea procesuală a A.P.A.P.S., curtea de apel a reţinut că aceasta are calitate procesuală pasivă, deoarece a fost implicată în procesul de privatizare.
De asemenea, reclamanta are interes în anularea contractului de vânzare cumpărare de acţiuni, chiar dacă nu vizează direct imobilul în litigiu, pentru a se putea da eficienţă deplină petitului principal din acţiune, care vizează restituirea în natură a imobilului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., reclamanta a arătat că Decizia este nelegală.
Astfel, instanţa de fond a avut în vedere actele de la dosar şi faptul că în Decretul de naţionalizare nr. 92/1950 nu se regăseşte brutăria.
Hotărârea nu a avut în vedere probele administrate în cauză, deoarece de la P.D. au fost preluate un atelier de brutărie, cu utilaje (maşină de pesmeţi, maşină de dospit), ceea ce denotă că statul a preluat o fabrică şi nu o casă din lemn.
În C.F. 115 Odorheiu Secuiesc, nr. top. 1192/1/1/4 există titlu de proprietate pentru încă 201 mp, despre care instanţa de apel nu a făcut vorbire, iar în contractul de închiriere din 15 ianuarie 1949 sunt menţionate mai multe clădiri, care nu puteau să încapă în 162 de mp.
Mai arată recurenta, că nu au fost respectate dispoziţiile Decretului nr. 92/1950 cu privire la natura bunului naţionalizat şi numele persoanei de la care s-a făcut naţionalizarea.
Imobilele solicitate sunt cele care există şi în prezent, doar unele având anumite modificări, dar destinaţia iniţială de brutărie nu a fost schimbată.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi sunt fondate pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În sistemul Legii nr. 10/2001, unitatea obligată să răspundă unei notificări şi natura măsurilor reparatorii care se cuvin, se determină în funcţie şi de faptul dacă aceasta este privatizată, distingându-se două situaţii. Atunci când entitatea deţinătoare a bunului este integral privatizată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 (art. 29, după republicarea legii în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005), iar când bunul se află în patrimoniul unei societăţi la care statul este acţionar, devin aplicabile dispoziţiile art. 20 din acelaşi act normativ (devenit art. 22 după republicare).
În cauză, la dosar a fost depus contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 410 din 27 iulie 1995, prin care Fondul Proprietăţii de Stat a vândut Asociaţiei PAS Harmopan un număr de acţiuni reprezentând 69,9% din capitalul social a societăţii.
La 15 martie 1996, s-a încheiat actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare, în sensul că s-au vândut 70% din acţiunile societăţii.
La dosar nu există nici un alt act care să prezinte structura acţionariatului societăţii notificate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 sau la data notificării.
Prin urmare, constatând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 (devenite art. 29, după republicarea legii), fără a verifica dacă statul mai era acţionar la data intrării în vigoare a legii, curtea de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 20 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, instanţa de apel a făcut şi o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 (în prezent, art. 19 din lege), constatând că imobilul este imobil nou.
Astfel, în C.F. 428 Odorheiu sunt menţionate la poziţiile 4, 7, 8, 9, 10 şi 11 mai multe corpuri de clădiri care au trecut în proprietatea statului, iar în anexa la Decretul nr. 92/1950, este menţionat P.D. cu un număr de 6 apartamente. De asemenea, la data de 15 ianuarie 1949, P.D. a închiriat C.U. atelierul de brutărie, împreună cu localul de prăvălie şi depozitul pentru făină, iar din recensământul întreprinderilor pe anul 1948, rezultă că autorul reclamanţilor deţinea o maşină de pesmeţi şi o maşină de dospit.
Toate acestea demonstrează că imobilul avea destinaţia de brutărie încă de la data preluării şi era compus din mai multe încăperi decât cele reţinute de instanţa de apel.
Pentru a se constata dacă imobilul este un imobil nou în raport cu cel preluat, ar fi fost necesar să se efectueze o expertiză, care să aibă în vedere criteriile stabilite de art. 19 din Legea nr. 10/2001 şi care să stabilească dacă între imobilul existent şi cel preluat există diferenţe de natură a considera că imobilul este unul nou.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că instanţele nu au lămurit toate împrejurările de fapt, ceea ce a condus la pronunţarea unei hotărâri, date cu o greşită aplicare a legii.
De aceea, se va casa Decizia atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel
La rejudecare se va verifica structura acţionariatului societăţii comerciale notificate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în funcţie de care se va determina dacă aceasta poate fi obligată, conform Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii.
Se vor administra probele necesare, inclusiv expertiză tehnică, pentru a se verifica dacă, prin raportare la imobilul preluat, faţă de criteriile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 10/2001, imobilul prezent este un imobil nou, pentru care nu se poate dispune restituirea în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva deciziei civile nr. 311A din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 250/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3541/2007. Civil → |
|---|
