ICCJ. Decizia nr. 256/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 256
Dosar nr. 40097/1/200.
(nr. vechi 17388/2004
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 13 februarie 2002, reclamantul T.I.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Bârlad, anularea dispoziţiei nr. 21/2002 emisă de intimat, şi obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a fost proprietarul imobilului situat în Bârlad, format din teren în suprafaţă de 1000 mp şi casă de locuit. Autorităţile comuniste l-au obligat să doneze terenul şi apoi au demolat construcţiile, fără să-i aplice legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Prin sentinţa civilă nr. 609 din 13 aprilie 2004 Tribunalul Vaslui a admis în parte acţiunea, a anulat Dispoziţia nr. 21 din 16 ianuarie 2002 emisă de Primarul municipiului Bârlad, obligându-l pe acesta să ia măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 75% din valoarea construcţiei demolate proprietatea reclamantului. A fost respinsă cererea pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru trenul în suprafaţă de 1000 mp.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a făcut dovada că a avut în proprietate o casă de locuit care a fost demolată de primărie, fără a se întocmi acte constatatoare şi fără a se acorda despăgubiri.
Cererea cu privire la suprafaţa de 1000 mp teren este inadmisibilă, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001. De altfel, prin hotărâre judecătorească reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului şi a fost pus în posesie cu 500 mp teren.
Apelul declarat de intimat împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 1054 din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă. Sentinţa a fost schimbată în tot în sensul că fost respinsă contestaţia formulată de reclamant împotriva dispoziţiei nr. 21 din 16 ianuarie 2002 emisă de Primarul municipiului Bârlad.
În considerentele hotărârii sale, instanţa de apel a arătat că din actele dosarului rezultă o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de prima instanţă. Astfel, rezultă că numai terenul a trecut în proprietatea statului, fără a se face nici o dovadă că ar fi existat o construcţie pe teren şi că aceasta ar fi fost preluată în vreun mod de stat.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Hotărârea instanţei de apel este nelegală, formele prin care statul şi-a însuşit imobilele fiind foarte variate. Una dintre acestea a fost de a demola construcţiile fără ca măcar să încheie un proces-verbal.
Nu poate fi primită motivarea că pe terenul din str. S. nu a existat vreo construcţie deoarece au fost depuse acte din care rezultă că a existat o construcţie luată în evidenţa organelor locale şi pentru care a plătit impozite şi taxe peste 20 de ani.
Prin înscrisul intitulat „Precizări" intimatul a arătat că, dat fiind faptul că nu s-au găsit documente privind preluarea şi demolarea construcţiei, nu se poate admite acţiunea doar pe baza declaraţiilor martorilor, faţă de dispoziţiile art. 1191 C. civ.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea primei instanţe, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Conform certificatului nr. 30854 din 15 august 1960 emis de Sfatul popular al oraşului Bîrlad, „din referatul Secţ. Financiare rezultă că T.I.G. figurează înscris cu una casă".
Martorii audiaţi în cauză au relatat că au cunoştinţă de faptul că T.G. a avut în proprietate o construcţie care a fost demolată „prin anii 1972", fără să primească vreo despăgubire. De asemenea, nu s-au întocmit acte în care să fie consemnată această situaţie.
Potrivit art. 22.1. lit. d) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin acte doveditoare se înţelege orice acte juridice care atestă deţinerea proprietăţii de către persoana îndreptăţită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea persoanei respective, pentru mediul rural, extras de pe registrul agricol).
În aceste condiţii, certificatul fiscal susmenţionat este de natură să probeze existenţa în patrimoniul reclamantului a dreptului de proprietate asupra unei construcţii aflate pe terenul pe care acesta a fost obligat să-l doneze statului. Depoziţiile martorilor nu fac decât să confirme acest înscris, astfel încât apărarea intimatei, întemeiată pe dispoziţiile art. 1191 C. civ., nu poate fi primită.
De vreme ce probatoriul administrat este în sensul că reclamantul a avut în proprietate o construcţie, demolată, instanţa de apel a nesocotit prevederile legale referitoare la posibilităţile mai largi de probă în această materie, pronunţând o soluţie dată cu încălcarea legii incidente în cauză.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi hotărârea atacată va fi modificată în sensul că apelul declarat de Primarul municipiului Bârlad va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Admite recursul declarat de reclamantul T.I.G., a cărui calitate procesuală a fost transmisă moştenitorilor P.G.D., B.G.C., T.G.G., P.G.C. şi T.G.N., împotriva deciziei civile nr. 1054 din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, şi în consecinţă:
Modifică Decizia în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Bârlad împotriva sentinţei civile nr. 609 din 13 aprilie 2004 a Tribunalului Vaslui, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 310/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 216/2007. Civil → |
|---|
