ICCJ. Decizia nr. 2562/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2562
Dosar nr. 6219/3/200.
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 16 februarie 2006 reclamanţii J.R.A.A. şi N.Ş.M. au chemat în judecată pe pârâţii Societatea Română de Radiodifuziune şi Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice solicitând:
- constatarea nulităţii actului de naţionalizare a imobilului situat în Bucureşti;
- constatarea valabilităţii neîntrerupte a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului;
- obligarea pârâţilor să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 600 mp.
Motivând acţiunea reclamanţii au susţinut că au urmat procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001, dar nu au obţinut restituirea imobilului în natură, cu toate că au apelat şi la justiţie, deoarece s-au opus dispoziţiilor art. 16 din lege, aşa cum erau în vigoare la acea vreme.
În continuare, reclamanţii au mai arătat că, la 6 septembrie 2005, după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, au notificat din nou pe pârâta Societatea Română de Radiodifuziune reiterând cererea de restituire în natură, dar aceasta nu a răspuns la notificare, ceea ce justifică accesul la justiţie întrucât imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, iar reclamanţii şi-au păstrat neîntrerupt calitatea de proprietari ai acestuia.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr.523 din 13 aprilie 2006, prin care a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de Societatea Română de Radiodifuziune, a constatat existenţa autorităţii lucrului judecat dată de sentinţa civilă nr. 618/2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1483 din 24 februarie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea introdusă de reclamanţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a pronunţat Decizia civilă nr. 585 A din 30 octombrie 2006, prin care a admis apelul declarat de reclamanţi, a desfiinţat sentinţa dată în primă instanţă şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Societatea Română de Radiodifuziune şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, au declarat recurs.
Fiecare recurent a invocat cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia au folosit ample şi varii argumente, dar care, în esenţă, susţin existenţa autorităţii lucrului judecat şi impută instanţei de apel greşita nesocotire a excepţiei invocate.
Sub acest aspect recursurile nu sunt întemeiate.
Cererea anterioară dedusă judecăţii de către reclamanţi a fost soluţionată de Tribunalul Bucureşti şi instanţa supremă prin deciziile nr. 618/2002 şi, respectiv, nr. 1483/2004 în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în forma de la acea vreme, potrivit cu care „ în situaţia imobilelor ocupate de unităţi bugetare sau învăţământ, din sănătate, aşezăminte social-culturale sau de instituţii publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanţele organizaţiilor interguvernamentale acreditate în România, precum şi de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare continuării activităţilor de interes public, social-cultural sau obştesc, foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile prezentei legi".
Acţiunea introdusă de reclamanţi, care face obiectul procesului de faţă, are ca temei juridic expres precizat şi invocat dispoziţiile Legii nr. 247/2004.
Ultimul act normativ a modificat esenţial conţinutul art. 16 alin. (1) mai sus redat, astfel.
„În situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din prezenta lege, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate ori social-culturale, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 3 ani pentru cele arătate la pct. 3 şi 4 din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziţiei pentru cele arătate la pct. 1 şi 2 din anexa nr. 2 lit. a)".
Prin art. II alin. (1) din aceeaşi lege, care nu este încorporat în textul republicat al Legii nr. 10/2001 şi care se aplică drept dispoziţii proprii ale Legii nr. 247/2005, se prevăd următoarele:
„Deciziile sau dispoziţiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităţilor administraţiei publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi nevalorificate, pot fi atacate la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Faţă de prevederile legale astfel redate, hotărârile judecătoreşti date în aplicarea art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în forma iniţială nu au autoritatea lucrului judecat în raport cu o cerere dedusă judecăţii în temeiul dispoziţiilor modificatoare ori proprii conţinute de Legea nr. 247/2005, neputând fi privită cu temei excepţia puterii de lucru judecat, nefiind întrunită cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză reglementată prin art. 1201 C. civ.
Ca urmare, pe deplin legal instanţa de apel a desfiinţat hotărârea primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare.
Deosebit de cele deja analizate, Societatea Română de Radiodifuziune a enunţat şi cazurile de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., fără însă a dezvolta susţineri specifice acestor motive de recurs astfel încât sub aceste aspecte recursul este nul potrivit dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ..
În raport cu toate cele arătate, recursurile vor fi respinse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi Societatea Română de Radiodifuziune împotriva deciziei nr. 585/A din 30 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 255/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 252/2007. Civil → |
|---|
