ICCJ. Decizia nr. 257/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 257.
Dosar nr. 407/110/200.
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 17 februarie 2006 Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat Tribunalului Bacău să dispună restrângerea exercitării de către G.M.C. a dreptului la libera circulaţie în statele Uniunii Europene pe o durată de până la 3 ani.
Motivând cererea, reclamanta a susţinut că pârâtul a fost returnat din Anglia la data de 1 februarie 2006 în baza acordului de readmisie dintre România şi acest stat, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, potrivit cu care măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, măsură care, până la data aderării României la Uniunea Europeană, trebuie să se refere la teritoriile tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepţia celor pentru care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.
Prin sentinţa civilă nr. 1709/D din 29 noiembrie 2006, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a respins cererea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a pârâtului G.M.C.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 11 din 24 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Instanţele au stabilit că pârâtul s-a deplasat la Londra cu scopul de a se căsători cu S.N.I., care are cetăţenie franceză, dar locuieşte în Marea Britanie la Londra.
Ca urmare, nu se justifică sancţionarea pârâtului prin aplicarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulaţie prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, neexistând vinovăţia pârâtului.
Direcţia Generală de Paşapoarte a declarat recurs solicitând, pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, pe fond, admiterea cererii sale aşa cum a fost formulată.
Recurenta a susţinut că instanţele au încălcat prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, care condiţionează luarea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie numai de existenţa returnării persoanei dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, astfel încât autorităţile române nu au competenţa de a cerceta legalitatea şi temeinicia actului de returnare.
Recursul este întemeiat.
Returnarea unui cetăţean român dintr-un stat în baza acordului de readmisie existent poate constitui temei pentru restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie, potrivit reglementărilor conţinute de art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005.
Luarea măsurii, refuzul acesteia ori durata restrângerii dreptului constituie atribute ale judecătorului, a cărui hotărâre trebuie să fie consecinţa existenţei sau inexistenţei faptelor care au determinat returnarea şi, în primul caz, al analizei circumstanţelor în care au fost săvârşite.
Când fapta există, aşa cum au constatat instanţele în pricina de faţă, nu poate fi refuzată luarea măsurii în contra făptuitorului decât dacă s-a produs în împrejurări exoneratoare pe deplin dovedite.
În afara unor asemenea situaţii, circumstanţele de fapt nu pot constitui decât criterii de individualizare, adică pentru stabilirea duratei măsurii în cadrul limitelor legale.
În concret, făptuitorul, potrivit propriei sale declaraţii, a locuit ilegal în Anglia de la 17 iunie 1998 până la data returnării (1 februarie 2006), ceea ce constituie temei suficient şi evident pentru returnarea sa în România.
Faptul că persoana în cauză a locuit la prietena sa, cu care intenţiona să se căsătorească, nu poate constitui în nici un caz o asemenea justificare încât să determine refuzul judecătorului de a lua măsura cerută de autoritatea competentă din România.
De aceea, pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite prezentul recurs, va casa hotărârile date în primă instanţă şi în apel, iar pe fond va admite cererea dedusă judecăţii şi, ţinând cont de împrejurările concrete care au determinat returnarea pârâtului, va restrânge pe o perioadă de 3 luni exercitarea de către pârât a dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul Marii Britanii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte, împotriva deciziei nr. 11 din 24 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 1709/D din 29 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia civilă, iar pe fond:
Admite cererea introdusă de Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva pârâtului G.M.C., domiciliat în Bacău, şi, în consecinţă:
Restrânge pe o perioadă de 3 luni exercitarea de către pârât a dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul Marii Britanii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2624/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 258/2007. Civil → |
|---|
