ICCJ. Decizia nr. 2624/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2624
Dosar nr. 5860/115/200.
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., a reţinut următoarele:
Asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată la data de 1 septembrie 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti a solicitat instanţei să dispună, în contradictoriu cu pârâtul M.N., restrângerea dreptului său la liberă circulaţie pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acţiunii s-a arătat că pârâtul a fost returnat la data de 12 mai 2006 din Elveţia, în baza Acordului de readmisie, încheiat de România cu această ţară şi aprobat prin HG nr. 411/1996.
Faţă de împrejurarea învederată şi în temeiul dispoziţiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, au solicitat admiterea acţiunii în sensul restrângerii dreptului la liberă circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene a pârâtului pe o perioadă de cel mult 3 ani.
Prin sentinţa civilă nr. 2630 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Caraş-Severin a fost admisă cererea reclamantei şi s-a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate pe teritoriul tuturor statelor Uniunii Europene a pârâtului până la data de 31 decembrie 2006.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă că prezenţa pârâtului pe teritoriul statului elveţian fără respectarea condiţiilor legale de şedere constituie o împrejurare de natură a atrage aplicabilitatea prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, motiv pentru care, în temeiul acestor prevederi legale şi ale art. 52 din acelaşi act normativ s-a reţinut temeinicia cererii introductive, cu consecinţa admiterii acesteia.
Apelul declarat de reclamantă împotriva susmenţionatei sentinţe, a fost admis prin Decizia civilă nr. 25 din 24 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara. A fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul respingerii acţiunii, ca lipsită de obiect.
S-a reţinut că în contextul intrării în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 248/2005 prin OG nr. 5/2006, prin art. 55 alin. (1) lit. c) s-a prevăzut că măsurile de suspendare a dreptului de a folosi paşaportul dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997 încetează de drept, astfel încât cererea reclamantei este lipsită de obiect.
Cererea reclamantei mai este lipsită de obiect şi pentru faptul că la data soluţionării apelului, perioada de interdicţie a expirat înainte de acest moment, aspect cu referire la care reclamanta nu a înţeles să formuleze apel.
Criticile din apel s-au constatat a fi întemeiate şi pentru greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 52 raportat la art. 38 din Legea nr. 248/2005, inaplicabile în cauză, întrucât teritoriul statului de pe care a fost returnat pârâtul, nu face parte din statele Uniunii Europene, astfel că o eventuală interdicţie i s-ar putea aplica pârâtului numai în ceea ce priveşte teritoriul Confederaţiei Elveţiene.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au invocat incidenţa în cauză a prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, astfel cum a fost modificată şi completată prin OG nr. 5/2005 precum şi aplicarea, în mod eronat, a măsurii restrângerii dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul tuturor statelor Uniunii Europene, deşi Elveţia nu este stat membru al acesteia.
Au solicitat admiterea recursului în sensul restrângerii dreptului la liberă circulaţie numai pe teritoriul Elveţiei.
Recursul reclamantei, ale cărei motive nu au fost indicate, dar care pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondat potrivit considerentelor ce succed:
Pârâtul M.N. a fost returnat la data de 12 mai 2006 de către autorităţile elveţiene, în baza acordului de readmisie, încheiat cu această ţară şi aprobat prin HG nr. 411/1996.
Prin urmare, temeinic a reţinut prima instanţă, incidenţa prevederilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.G nr. 5/2006 potrivit cărora „restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani,... cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat".
Nu sunt incidente în cauză şi greşit au fost reţinute de instanţa de apel, prevederile art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005, şi care reglementează o cu totul altă ipoteză decât cea existentă în cauză şi care este reglementată, aşa cum s-a arătat mai sus de dispoziţiile art. 38 din lege.
Sunt de asemenea greşite considerentele aceleiaşi instanţe privind lipsa de obiect a cererii introductive, întrucât expirarea perioadei de interdicţie la data soluţionării apelului atrage, eventual, lipsa de interes în exercitarea căii de atac şi nu a unui element al cererii de chemare în judecată care exista la data sesizării instanţei şi cu privire la care s-a pronunţat prima instanţă.
Prin urmare, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, ca şi a inaplicabilităţii art. 52 din aceeaşi lege, întrucât Elveţia nu este membru al Uniunii Europene, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis, cu consecinţa casării ambelor hotărâri şi reformării acestora în sensul celor dispuse în dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta Direcţia de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 25 din 24 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia şi sentinţa nr. 2630 din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Caraş-Severin în sensul că admite cererea reclamantei şi dispune restrângerea dreptului la liberă circulaţie în Elveţia pe o durată de un an începând cu data de 12 mai 2006.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2620/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 257/2007. Civil → |
|---|
