ICCJ. Decizia nr. 2597/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2597
Dosar nr. 11211/1/200.
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.I. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000.000 lei cu titlu de daune morale şi materiale.
În motivarea acţiunii se arată că la 8 decembrie 2001 a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 30 de zile. Arestarea sa a fost nedreaptă deoarece prin sentinţa penală nr. 1600 din 30 martie 2003 a Judecătoriei Iaşi a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului.
Datorită arestării a avut de suferit pe plan moral şi material. A fost părăsit de soţie iar copilul rămas în grija mamei sale s-a îmbolnăvit grav.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 1851 din 23 noiembrie 2005 a admis în parte acţiunea reclamantului. A obligat pârâtul la plata sumei de 20.000.000 lei (2.000 RON) daune morale şi la 3.000.000 (300 RON) daune materiale.
Instanţa a reţinut că reclamantul nu avea un loc de muncă sau o îndeletnicire stabilă. A afirmat că aduna fier vechi dar nu a putut prezenta nicio singură chitanţă de la un punct de preluare. În aceste condiţii i s-a acordat o sumă de bani ce reprezenta la momentul arestării salariul minim pe economie. Recunoscând faptul că orice arestare pe nedrept produce celui în cauză suferinţe pe plan moral, social şi profesional, instanţa i-a acordat o sumă de bani calculată în raport de cazuri recente soluţionate de C.E.D.O.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă prin Decizia nr. 90 din 17 mai 2006 a respins apelurile declarate de reclamantul S.I. şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs:
1. Reclamantul S.I., care nu precizează în concret vreunul din motivele de modificare sau casare a deciziei prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că hotărârea este nelegală şi netemeinică sub aspectul cuantumului daunelor materiale şi morale. Se reia istoricul litigiului penal, faptul arestării preventive şi pronunţarea unei hotărâri penale prin care a fost achitat. Suferinţele sale au fost mari pe toate planurile şi amplificate pe faptul că fac parte dintr-o etnie defavorizată, rromă.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Conform art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Recurentul- reclamant nu a precizat nici un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate astfel cum sunt menţionate la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs se sugerează că instanţa a comis o greşeală prin aprecierea eronată a probelor administrate.
Numai că prevederile art. 11 ale art. 304 C. proc. civ. au fost abrogate prin OUG nr. 138/2000.
În aceste condiţii, recursul declarat de reclamant urmează a fi respins.
2. Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, care invocă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
În dezvoltarea motivelor de recurs nu arată în ce constă „lipsa temeiului legal" ori „încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
În concret şi această recurentă se referă la administrarea unui probatoriu insuficient şi o apreciere eronată a celui administrat.
Şi acest recurs urmează a fi respins.
După cum s-a arătat, conform art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Ca şi în primul recurs examinat, nici pârâtul nu se referă concret în ce constă „lipsa temeiului legal" ori „încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
În ce priveşte administrarea probelor şi examinarea lor, pot constitui numai motive de apel privind temeinicia hotărâri. În recurs se examinează numai legalitatea acesteia.
Neexistând asemenea motive, pe cale de consecinţă, şi acest recurs urmează a fi respins.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul S.I. şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 90 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 258/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 255/2007. Civil → |
|---|
