ICCJ. Decizia nr. 2619/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2619
Dosar nr. 2703/107/200.
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub nr. 2703/107/2006 Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a solicitat restrângerea dreptului la libera circulaţie a pârâtului C.L. pentru perioada de cel mult 3 ani, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Polonia în baza acordului de readmisie încheiat cu această ţară, fiind astfel aplicabile dispoziţiunile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată şi completată prin OG nr. 5/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 1341/2006, Tribunalul Alba a admis acţiunea civilă aşa cum a fost formulată şi în consecinţă a dispus restrângerea dreptului de liberă circulaţie a pârâtului în toate statele membre ale Uniunii Europene până la 31 decembrie 2006 şi pe o perioadă de 1 an începând cu data pronunţării sentinţei pe teritoriul Poloniei.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că pârâtul a fost returnat din Polonia, unde nu a putut justifica cu documentele ce le deţinea dacă se afla ca turist sau poate locui pe teritoriul acestui stat. Instanţa a considerat aplicabil art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 situaţiei pârâtului, faţă de prevederea potrivit căreia „călătoriile efectuate într-unul sau mai multe stat din spaţiul Schengen nu trebuie să depăşească 90 de zile pe parcursul unui semestru.
Având în vedere prevederile art. 52 din Legea nr. 248/2005 instanţa a aplicat o sancţiune orientată spre minimul prevăzut de lege, pentru statele membre ale Uniunii Europene iar după 1 ianuarie 2007 sancţiunea vizează doar ţara din care pârâtul a fost returnat.
Prin Decizia civilă nr. 30 A din 22 februarie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinţei civile nr. 1341 din 15 noiembrie 2006 a Tribunalului Alba.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Alba a reţinut că Parchetul a invocat pentru prima oară în apel o directivă europeană, ceea ce nu este admisibil, deoarece caracterul devolutiv al apelului presupune cercetarea cauzei de o atare instanţă superioară numai în limitele apelului. Efectul devolutiv al acestei căi de atac se răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în primă instanţă, fără a putea avea în vedere alte pretenţii sau elemente care nu au format obiectul primei judecăţi şi aceasta cu atât mai mult cu cât la acea dată directiva nici nu era aplicabilă.
Ca urmare, reţine instanţa de apel, dreptul de liberă circulaţie garantat de art. 25 din Constituţie trebuie să se exercite în cadrul Legii aplicabile 248/2005.
Împotriva deciziei a declarat recurs Ministerul Public, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că în speţă apelul declarat viza o devoluţiune parţială, limitată la greşita restrângere a dreptului la libera circulaţie după 31 decembrie 2006 în statele aparţinând Uniunii Europene, de unde cetăţeanul român a fost returnat.
După data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană statutul cetăţenilor români s-a schimbat, devenind cetăţeni ai Uniunii Europene. Drept urmare, ei beneficiază de art. 18 din lege, care are un caracter de ordine publică şi de prevederile dreptului comunitar.
În sprijinul recursului, ministerul public invocă şi Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European, în temeiul căreia cetăţenii Uniunii Europene au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru, fără condiţii, numai în temeiul unei cărţi de identitate sau paşaport valabil. Cazurile de restrângere a dreptului la şedere sunt de ordine, siguranţa sau sănătate publică, existând dispoziţiile speciale de protecţie împotriva expulzării.
În acest context, s-a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei în sensul restrângerii dreptului la libera circulaţie a intimatului în statele Uniunii Europene dar până la 31 decembrie 2006.
Recursul este fondat.
Eronat conchide instanţa de apel, inadmisibilitatea aplicării normei europene în faza apelului pe motiv că ar contraveni efectului devolutiv al acestuia. Efectul devolutiv al apelului presupune posibilitatea rejudecării cauzei în fondul său, fără ca aceasta să excludă stabilirea corectă a cadrului legal aplicabil situaţiei de fapt, după punerea lui în discuţia părţilor. Solicitarea apelantului, Ministerul Public nu semnifică o nouă cerere sau schimbarea temeiului legal al cauzei, şi nu este de natură a-l prejudicia pe pârât, căruia urmează a i se aplica sancţiunea.
Parchetul a susţinut incidenţa art. 52 din Legea nr. 248/2005, cu modificările ulterioare, doar până la data aderării României la Uniunea Europeană. După 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană statutul cetăţenilor români s-a schimbat, aceştia devenind conform art. 17 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (varianta consolidată) cetăţeni ai Uniunii Europene şi beneficiari ai dreptului de liberă circulaţie în statele Uniunii Europene, în aceleaşi condiţii ca toţi ceilalţi cetăţeni ai Uniunii Europene (art. 18).
Cum cauza s-a judecat în apel după data de 31 decembrie 2001, s-a impus aplicarea imediată şi prioritară a dreptului comunitar. Această excepţie peremptorie fiind de ordine publică, invocată de ministerul public, datorită caracterului său putea fi invocată în apel potrivit art. 294 pct. 1 teza 2 şi nu constituia o nouă cerere, în accepţiunea textului procedural.
Pe de altă parte, simpla invocare a unei excepţii în apel nu echivalează cu imposibilitatea formulării apărării de către celelalte părţi, întrucât în această fază procesuală, în vederea rejudecării fondului, părţile pot solicita probe noi iar instanţa le poate administra.
Ulterior aderării României la Uniunea Europeană prioritatea dreptului comunitar şi a principiilor acestuia prevalează normelor contrare de drept naţional. În atari împrejurări, prevederile art. 38 din Legea nr. 248/2005, pe care instanţa şi-a fondat soluţia, nu mai pot opera în privinţa statelor ce fac parte din Uniunea Europeană.
Pentru circulaţia cetăţenilor români în Uniunea Europeană sunt aplicabile dispoziţiunile Tratatului de instituire a Comunităţii Europene precum şi prevederile 12, 18, 40, 44, 52 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European, care conferă fiecărui cetăţean al Uniunii un drept fundamental şi individual de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute în tratat şi a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.
Art. 24 din directivă, conferă egalitatea de tratament de care se bucură orice cetăţean al Uniunii Europene în raport cu resortisanţii statului gazdă, iar art. 27 din această directivă, restrânge dreptul la şedere doar pentru motive de ordine publică, siguranţă şi sănătate publică, existând dispoziţii speciale de protecţie împotriva expulzării şi garanţii procedurale, prin accesul la justiţie şi posibilitatea atacării hotărârilor date.
Având în vedere cele mai sus arătate şi întrucât restrângerea dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români pe teritoriul statelor din spaţiul Schengen a putut opera numai până la 31 decembrie 2001, când România a devenit membră a Uniunii Europene, se impune admiterea recursului declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, casarea deciziei şi sentinţei, în temeiul art. 314 C. proc. civ. în sensul înlăturării restrângerii dreptului la libera circulaţie a pârâtului C.L. pe teritoriul Poloniei după data de 31 decembrie 2006, menţinându-se restul dispoziţiunilor hotărârilor pronunţate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei nr. 30/A din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia şi sentinţa nr. 1341 din 15 noiembrie 2006 a Tribunalului Alba în sensul că înlătură restrângerea dreptului la libera circulaţie pe teritoriul Poloniei după data de 31 decembrie 2006 a pârâtului C.L.
Menţine restul dispoziţiilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2625/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 262/2007. Civil → |
|---|
