ICCJ. Decizia nr. 2625/2007. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 2625

Dosar nr.6079/115/200.

Şedinţa publică din 23 martie 2007

Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22 septembrie 2006 sub nr. 6079/115/2006 reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie pentru o perioadă de cel mult 3 ani faţă de pârâtul S.D.

În motivare s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Franţa la data de 8 iulie 2006, în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această ţară, deoarece nu a respectat termenul legal de şedere pe teritoriul statului respectiv.

Prin sentinţa civilă nr. 2818 din 13 noiembrie 2006, Tribunalul Caras-Severin a respins cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor reţinând în esenţă că, pârâtul S.D. a fost readus din Franţa pentru şedere ilegală, însă, din copia filei de paşaport, rezultă că a ieşit în mod legal din ţară în luna iunie, iar din fişa de cazier rezultă că nu a săvârşit nici o infracţiune, motivul readmisiei fiind acela că a întârziat în Franţa câteva zile la sfârşitul săptămânii, deoarece maşina pe care trebuia să o aducă, s-a defectat.

Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2007, a respins apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu motivarea că dispoziţiile art. 38 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 248/2005, invocate de reclamantă, nu sunt incidente în speţă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, criticând soluţia instanţei de apel ca fiind nelegală, susţinând, în esenţă că, dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 24872005 sunt aplicabile în cauză, întrucât pârâtul a fost returnat din Franţa la data de 8 iulie 2007 în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această tară, urmare a măsurii de returnare dispusă de Statul Român, iar înscrisurile înaintate ca probe, au fost întocmite în punctul de trece al frontierei de către lucrătorul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Este adevărat că potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005 poate fi dispusă restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor români, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui Acord de Readmisie încheiat între România şi acel stat, însă sintagma "poate fi dispusă" înseamnă că această măsură nu se aplică în mod obligatoriu , ca simplu efect al returnării cetăţenilor în baza Acordului de Readmisie.

Din întreg materialul probator rezultă că pârâtul a fost returnat din Franţa pentru motiv de şedere ilegală, potrivit talonului de retunare, fără a fi sancţionat în vreun mod de statul francez, astfel că măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene este disproporţionată în raport de starea de fapt reţinută şi nu se justifică faţă de circumstanţele reţinute în speţă.

Faţă de cele ce preced, susţinerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (l) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 27 din 24 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2625/2007. Civil