ICCJ. Decizia nr. 2738/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2738
Dosar nr. 609/2/200.
Şedinţa publică din 28 martie 2007
Deliberând constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 13 din 23 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a solicitat ca instanţa competentă în soluţionarea cauzei privind pe reclamanta N.E., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti, P.V. şi P.M., SC H.N. SA, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti şi Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, modificările aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005 prevăd la art. 297 alin. (1) C. proc. civ. că în cazul în care se constată că în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului şi judecata s-a făcut în lipsa pârâtei care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe. Că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 C. proc. civ., judecătoria este instanţa de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă, iar dispoziţiile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., în forma actuală, prevăd că tribunalul este instanţa de drept comun în ceea ce priveşte judecarea apelurilor.
S-a mai reţinut că în speţă, evocarea fondului după admiterea apelului şi anularea hotărârii apelate, conform art. 297 C. proc. civ., în forma anterioară, implică o rejudecare a fondului şi o judecată în primă instanţă.
Împotriva sentinţei civile nr. 13 din 23 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece:
- În mod greşit s-au avut în vedere noile dispoziţii ale art. 297 alin. (1) C. proc. civ. aşa cum a fost modificat de Legea nr. 219/2005, lucru ce a determinat trimiterea cauzei pe cale administrativă de către Tribunalul Bucureşti, Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pentru a soluţiona cauza în primă instanţă
- Noua formulare a art. 297 alin. (1) C. proc. civ. nu se aplică decât apelurilor soluţionate după data de 6 iulie 2005, data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005. Că, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti ar fi fost competentă să judece în fond cauza dacă hotărârea primei instanţe ar fi fost anulată în apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005 care a modificat art. 297 C. proc. civ.. Însă, apelul a fost admis prin Decizia civilă nr. 2299 din 4 decembrie 2003, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005
- Legea nr. 219/2005 în cuprinsul său, precizează clar ce prevederi urmează să se aplice retroactiv pe cale de excepţie, proceselor începute înainte de intrarea sa vigoare.
Este vorba de art. II alin. (2) şi (3) din legea menţionată.
Recursul este fondat.
Prin Decizia civilă nr. 452 din 8 septembrie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi pe cale de consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta N.E. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti, P.V., P.M. şi SC H.N. SA, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, urmare a modificării Codului de procedură civilă, prin Legea nr. 219/2005, art. 297 alin. (1) C. proc. civ. în noua sa formulare prevede că, în cazul în care se constată că în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa pârâtei care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe respectiv Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
La rândul său Judecătoria sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 11221 din 8 noiembrie 2005, a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei sector 1 Bucureşti şi pe cale de consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta N.E. în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti, P.V., P.M. şi SC H.N. SA, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a reţinut că, evocarea fondului după admiterea apelului şi anularea hotărârii apelate prevăzută de art. 297 C. proc. civ. în forma sa anterioară, chiar dacă implică o rejudecare a fondului, nu constituie o judecată în primă instanţă, o asemenea situaţie regăsindu-se numai în cazul desfiinţării unei hotărâri de către o instanţă superioară spre rejudecare.
S-a mai reţinut de asemenea, că, dacă ulterior intervine o dispoziţie procedurală care modifică regula desfiinţării hotărârii cu reţinere în sensul desfiinţării cu trimitere, prin aceasta schimbându-se natura juridică a rejudecării, care devine din etapa a căii de atac o nouă judecată în primă instanţă, acest lucru nu poate avea nici un efect asupra faptelor trecute.
Competent să continue judecata cauzei este Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, pentru următoarele considerente.
Soluţia Tribunalului Bucureşti de trimitere a cauzei pe cale administrativă Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti precum şi Decizia Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sunt greşite.
Este evident că, art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în formularea sa actuală, prevede că atunci când prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa pârâtei care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe. Totuşi, art. 297 alin. (1) C. proc. civ. în noua sa formulare, nu se aplică decât apelurilor soluţionate după data de 6 iulie 2005, data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005.
Prin urmare, în speţă, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti ar fi fost competentă să judece în fond cauza doar dacă hotărârea primei instanţe ar fi fost desfiinţată în apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005 care a modificat art. 297 alin. (1) C. proc. civ. Apelul a fost însă admis prin Decizia civilă nr. 2299 din 4 decembrie 2003 deci, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005.
A proceda altfel s-ar înfrânge principiul neretroactivităţii civile noi potrivit căruia o lege civilă se aplică numai situaţiilor ce se ivesc în practică de la data intrării în vigoare a legii, iar nu şi situaţiilor anterioare. În acest sens, art. 1 C. civ. prevede că „legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă".
Este adevărat faptul că, din cuprinsul Legii nr. 219/2005 rezultă care prevederi urmează, pe cale de excepţie, să se aplice retroactiv şi proceselor înainte de intrarea sa în vigoare.
Astfel, cu titlu general se precizează în art. II alin. (1) că „Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii".
Excepţiile de la art. II alin. (1) sunt cele prevăzute în art. II alin. (2), care prevăd că „Apelurile aflate pe rolul Curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt de competenţa tribunalului se trimit tribunalului, iar în art. II alin. (3) se dispune: "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel",
Aşadar, dispoziţiile Legii nr. 219/2005 privitoare la trimiterea dosarelor pe cale administrativă nu se aplică proceselor în cadrul cărora a fost admis apelul şi urmează a fi evocat fondul ci numai apelurilor care, urmare intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, sunt de competenţa Tribunalelor şi nu a Curţilor de Apel.
Pentru toate aceste considerente Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă se va admite recursul declarat de pârâţii P.V. şi P.M. împotriva sentinţei civile nr. 13 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o va casa şi va trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, pentru continuarea judecăţii cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii P.V. şi P.M. împotriva Sentinţei nr. 13 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, pe care o casează şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti pentru continuarea judecăţii cauzei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2734/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 266/2007. Civil → |
|---|
