ICCJ. Decizia nr. 275/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 275
Dosar nr. 14054/1/200.
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Bihor la 29 septembrie 2003 reclamanta J.F. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Oradea anularea dispoziţiei nr. 1289 din 18 august 2003 emisă de Primarul Municipiului Oradea şi obligarea la acordarea de despăgubiri pentru apartamentul nr. 18 fost nr. 12 din Oradea, care a fost vândut de Statul Român în favoarea lui S.M. şi E.
Tribunalul Bihor prin sentinţa civilă nr. 257 din 12 aprilie 2006, a admis acţiunea precizată. A fost obligat Primarul Municipiului Oradea să emită o dispoziţie de restituire în natură pentru apartamentul nr. 17 situat în Oradea, înscris în C.F. Oradea nr.top. 2008 şi 2025.
S-a constatat, prin aceeaşi hotărâre, că pentru imobilul apartament nr. 18 situat în Oradea la aceeaşi adresă reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent în limita sumei arătate şi în condiţiile legii.
În motivarea acestei sentinţe, Tribunalul a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001, ea fiind succesoarea cumpărătoarei, T.B. şi i se aplică dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
S-a reţinut că deşi cumpărătoarea T.B. nu şi-a înscris efectiv dreptul de proprietate în cartea funciară, această situaţie nu imprimă calitatea de proprietară, pentru că s-au produs actele juridice care atestă dobândirea proprietăţii iar Legea nr. 10/2001, lege reparatorie impune abordarea noţiunilor din art. 3 şi art. 4 dintr-o perspectivă permisivă faţă de condiţiile social-politice din perioadele la care se referă.
S-a mai reţinut din raportul de expertiză efectuat în cauză că unitatea locativă existentă la momentul preluării s-a transformat în două apartamente, nr. 17 închiriat şi apartamentul 18 vândut, valoarea de circulaţie a acestora fiind de 99.800 RON.
Curtea de Apel Oradea prin Decizia civilă nr. 131/A din 7 noiembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul Municipiului Oradea.
Nu s-a primit critica apelantului bazată pe lipsa dovezilor de proprietate asupra imobilului faţă de împrejurarea că s-a dovedit că imobilul a fost preluat de la M.B. şi H.T. conform Decretului nr. 92/1950 şi ulterior a fost vândut în temeiul Legii nr. 115/1938.
S-a constatat că fostul proprietar tabular a vândut imobilul în litigiu în favoarea a două cumpărătoare dintre care numai una (care nu este autoarea reclamantei) şi-a intabulat dreptul, iar vânzarea către cealaltă persoană (autoarea reclamantei) nu poate fi ignorată, ea producând efecte juridice.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat în termen legal recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critica fiind în esenţă identică cu cea din apel referitoare la nedovedirea dreptului de proprietate.
La aceasta s-a mai adăugat o critică referitoare la măsura obligării sale la emiterea unui dispozitiv cu propunerea de despăgubiri în echivalent bănesc. Această dispoziţie s-a considerat contrară art. 24 din Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care se poate propune acordarea de măsuri în compensare de bunuri sau servicii şi despăgubiri în condiţiile legii speciale, conform procedurii instituită de Legea nr. 247/2005.
Recursul este fondat numai în privinţa considerentelor ce urmează:
În raport de probele administrate în cauză instanţa a considerat în mod corect că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate al acţiunii sale asupra imobilului.
Sistemul permisiv al administrării probelor în dovedirea dreptului de proprietate în procedura Legii nr. 10/2001 este expres prevăzut în art. 23 şi art. 24 ale legii în redactarea în vigoare.
Art. 23 vorbeşte despre „acte doveditoare ale dreptului de proprietate" fără să impună în mod exclusiv o anumită categorie de acte. Or sub acest aspect reclamanta a depus un contract de vânzare-cumpărare.
Mai mult decât atât, art. 24 din aceeaşi lege instituie o prezumţie de proprietate în favoarea persoanei de la care s-a preluat bunul prin actul de autoritate dar numai „în absenţa unor probe contrare".
Or în cauză această prezumţie a fost răsturnată de reclamantă cu actul de înstrăinare, în formă autentică prezentat din care rezultă fără putinţă de tăgadă că la momentul preluării prin Decretul nr. 92/1950 bunul nu mai era în patrimoniul foştilor proprietari, soţii M.B. şi H.T.
S-au făcut dovezi în sensul că fiul lui M.B., M.A., a moştenit de la tatăl său, decedat în lagăr, imobilul pe care l-a vândut către doi cumpărători, B.Ş. şi, respectiv T.B., autoarea reclamantei.
Ca urmare, critica referitoare la nedovedirea dreptului de proprietate, nu poate fi primită.
Sunt întemeiate însă observaţiile referitoare la neobservarea dispoziţiilor instituite de noua reglementare, referitoare la acordarea despăgubirilor conform dispoziţiilor Legiii nr. 247/2005 titlul VII.
În esenţă modificările nu afectează obligaţia primarului de a emite dispoziţie de propunerea de acordare de despăgubiri băneşti urmând a se face aplicarea prevederilor art. 16 din cap. V al Titlului VII al legii, dispoziţia cu astfel de propuneri urmând a se trimite la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor instituită conform Legii nr. 247/2005.
Văzând că sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul şi se va modifica Decizia curţii de apel în sensul că se va admite apelul pârâtului şi se va schimba în parte sentinţa Tribunalului Bihor în sensul că se va constata că pentru apartamentul 18 din imobilul în litigiu care nu se poate restitui în natură reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri potrivit legii speciale.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei se vor păstra, fiind în mod legal şi temeinic hotărâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 131 A din 7 septembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de Primarul Municipiului Oradea împotriva sentinţei civile nr. 257 din 12 aprilie 2006 a Tribunalului Bihor.
Schimbă în parte sentinţa în sensul că, se constată că pentru apartamentul 18 situat în Oradea, înscris în C.F. Oradea nr.top. 2008 şi 2025 reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri, potrivit legii speciale.
Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2875/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2734/2007. Civil → |
|---|
