ICCJ. Decizia nr. 2689/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2689
Dosar nr. 33989/3/200.
Şedinţa publică 27 martie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ.,
Constată că prin acţiunea introductivă de instanţă înregistrată la data de 14 octombrie 2005 la Tribunalul Bucureşti şi întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 reclamantul N.O. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Bucureşti arătând că în mod nejustificat aceasta i-a respins notificarea privitoare la imobilul demolat situat în Bucureşti deoarece nu a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită.
În motivare a arătat că imobilul 1-a dobândit prin moştenire de la fratele său decedat şi că pârâta nu i-a cerut să dovedească calitatea de moştenitor şi că completeze actele depuse anexă la notificare în acest sens respingând însă notificarea. În dovedirea calităţii sale de moştenitor reclamantul a anexat certificatul de calitate de moştenitor nr. 169 emis de Biroul Notarilor Publici Asociaţi L.L., E.C. la data de 10 octombrie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 497 din 10 aprilie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia nr.4600 din 26 septembrie 2005 emisă de pârâtă şi a constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptăţită corespunzător cotei de ⅓ stabilită prin certificatul de moştenitor nr.169 din 10 octombrie 2005 eliberat de B.N.P. A.L.L. şi E.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că imobilul a fost proprietatea tatălui reclamantului, care 1-a cumpărat prin actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 11750 din 6 mai 1933,fiind moştenit la decesul acestuia de soţia supravieţuitoare şi de fratele reclamantului M.H., care, ulterior, la decesul mamei, a moştenit întregul imobil. Prin testament autentificat la data de 13 iulie 1994 la fostul notariat de Stat al sectorului 6 Bucureşti M.H. 1-a instituit pe fratele său reclamantul N.O. legatar particular.
Imobilul a intrat abuziv în proprietatea statului în anul 1974.
Împotriva acestei hotărâri pârâta, respectiv Municipiul Bucureşti prin primar general şi reclamantul au formulat apel.
În apelul pârâtei se susţine că reclamantul nu a făcut dovada de persoană îndreptăţită deoarece nu a depus certificatul de moştenitor în termenul stabilit de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Instanţa era investită doar cu verificarea temeiniciei dispoziţiei.
În apelul său reclamantul critică hotărârea pentru că instanţa a constatat calitatea de persoană îndreptăţită doar pentru cota de ⅓ din imobil, deşi ceilalţi doi moştenitori nu au formulat notificare pentru acesta.
Prin Decizia nr. 559 A din 18 octombrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul pârâtului, a admis apelul reclamantului şi a schimbat în tot sentinţa în sensul că a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită pentru întregul imobil.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă cu privire la apelul pârâtului că numai termenul de depunere a notificării este un termen de decădere. Termenul de depunere a actelor doveditoare este un termen de recomandare. Instanţa de fond în mod corect a avut în vedere probele noi administrate cât şi actele anexă la notificare.
Cu privire la apelul reclamantului instanţa a reţinut că potrivit art. 4 alin. (14) din Legea nr. 10/2001 modificată şi completată de Legea nr. 247/2005 „De cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire" iar pentru reclamant prin certificatul de moştenitor nr. 169 din 10 octombrie 2005 eliberat de BNPA L.L. şi E.C. s-a recunoscut calitatea de moştenitor legal faţă de defunctul M.H. fost proprietar al imobilului. Reclamantul este singurul moştenitor care a formulat notificare în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 pentru obţinerea de măsuri reparatorii situaţie în care cotele celorlalţi moştenitori îi profită.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul-pârât reia criticile formulate în apel. Se susţine că reclamantul nu a depus toate actele necesare în dovedirea dreptului pretins odată cu notificarea. Nu a completat dosarul în perioadele acordate de lege prin prelungirea termenului de depunere a notificărilor.
Instanţele de fond şi de apel erau obligate să verifice temeinicia dispoziţiei pe baza actelor depuse la dosarul care a stat la baza emiterii ei.
Recursul nu este fondat şi va fi respins ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (l) pct. 1 C. proc. civ.
Sub un prim aspect se reţine că art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată (fost art.22) dispune că "Actele doveditoare ale dreptului de proprietate/.../în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate/.../ pot fi depuse până la data soluţionării notificării".
Dispoziţiile cuprinse în lege nu interzic însă ca după formularea cererii de chemare în judecata şi ulterior pe tot parcursul judecăţii reclamantul să poată dovedi dreptul pretins cu orice mijloc de probă permis de dispoziţiile procedurale. Astfel, înscrisurile depuse ulterior soluţionării notificării devin probe utile cauzei, instanţa urmând să le aibă în vedere la soluţionarea pricinii.
De asemenea, art. 23 (fost 22) din Legea nr. 10/2001 nu caracterizează expres termenul de depunere a actelor ca fiind un termen de decădere, această împrejurare fiind în consecinţă un argument în plus pentru ca reclamantul să fie îndreptăţit să se folosească de înscrisuri sau orice alt mijloc de probă cu ocazia soluţionării acţiunii sale.
Aşa fiind, critica privind obligativitatea reclamantului în a depune toate actele necesare odată cu notificarea sau în perioadele de prelungire a termenului de depunere a notificării va fi respinsă ca nefondată.
Şi critica potrivit căreia instanţele de fond şi de apel erau obligate să verifice temeinicia dispoziţiei pe baza actelor depuse la dosarul care a stat la baza emiterii ei va fi respinsă.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au fost ţinute de respectarea normelor de procedură civilă în sensul de a avea în vedere întregul material probator, atât actele depuse ca anexă la notificare cât şi probele noi administrate.
Raţiunea caracterului profund reparator al dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 este aceea de a fi soluţionate cererile persoanelor îndreptăţite şi nu de a limita posibilitatea acestora de a beneficia de reparaţia contra preluărilor abuzive a unor imobile în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Reclamantul a dovedit pe deplin calitatea de persoană îndreptăţită prin certificatul de moştenitor nr. 169 din 10 octombrie 2005 eliberat de B.N.P. A.L.L. şi E.C.
Pentru considerentele ce preced recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva deciziei nr.559 A din 18 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 27 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 266/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2727/2007. Civil → |
|---|
