ICCJ. Decizia nr. 2924/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2924
Dosar nr. 11.111/1/200.
Şedinţa publică din 3 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1595 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Harghita s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.A.A.T. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, s-a anulat Decizia de respingere a notificării nr. 153 din 14 august 2001 emisă de pârâtă şi s-a constatat că imobilul situat în Băile Tuşnad, înscris în C.F. 7606 Tuşnad şi C.F. 7596 Tuşnad, în suprafaţă totală de 1018 mp a fost naţionalizat şi preluat de Statul Român fără titlu valabil şi fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
S-a dispus restituirea imobilului către reclamant şi restabilirea în C.F. a situaţiei anterioare înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că tatăl reclamantului, numitul P.M. a dobândit în anul 1943 printr-un act sub semnătură privată, terenul în suprafaţă de 700 stânjeni, situat în Tuşnad Băi şi înscris în C.F. 7596, nr.top 12533/1/2/b/2/b/37 şi 12533/1/2/b/2/b/36/1, astfel cum a fost identificat de expertul F.I.
S-a reţinut că nu s-a efectuat transcrierea terenului în C.F. pe numele cumpărătorului, lângă acest teren fiind amplasat şi terenul identificat sub nr. C.F. 7606 Tuşnad, nr. top 12533/1/2/b/2/b/28, care a aparţinut numitei M.V. şi pe care este construită o vilă.
Construcţia a fost trecută în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92 /1950, iar în baza HG 834/1991 şi a Legii nr. 15/1990, s-a transcris pe numele pârâtei.
Prima instanţă a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, întrucât din declaraţiile martorilor a rezultat că la momentul ridicării construcţiei, tatăl reclamantului trăia în relaţii de concubinaj cu numita M.V., deci există o prezumţie certă că această clădire a fost investiţie comună.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta SC C. SA, solicitând modificarea în tot a sentinţei apelate şi, în fond, admiterea acţiunii pentru imobilul din C.F. 7596 Tuşnad, în suprafaţă de 658 mp, cu nr.top 12533/1/2/b/37 şi nr.top 12533/1/2/b/2/b/36/1, pe care nu se află nici o construcţie, ci doar unele anexe având ca proprietar tabular pe N.Ş.S., de la care a cumpărat P.M., tatăl reclamantului.
De asemenea, s-a invocat excepţia tardivităţii depunerii actelor doveditoare ale notificării, respectiv după data de 14 mai 2003.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 32/A pronunţată la 9 martie 2006, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC C. SA, reţinând că termenul de depunere a actelor doveditoare privind dreptul de proprietate asupra imobilului supus restituirii, termen prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificată, este un termen de recomandare, nefiind de conceput ca încălcarea acestuia să atragă pierderea dreptului la măsuri reparatorii.
Referitor la fondul dreptului, instanţa de apel a reţinut prin considerentele deciziei că sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aşa cum a rezultat din probele administrate vila 35 fiind construită de antecesorul reclamantului, P.M. pe terenul concubinei M.V. şi preluat fără titlu valabil prin Decretul nr. 92/1950.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termen legal SC C. SA invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ.
Pârâta-recurentă a invocat excepţia tardivităţii depunerii actelor doveditoare ale notificării, raportat la dispoziţiile HG 498/2003, şi a susţinut că, deşi prin adresele nr. 505 din 10 aprilie 2002 şi 1492 din 12 noiembrie 2002 i s-a adus la cunoştinţă reclamantului să depună la dosar certificat de moştenitor şi înscrisuri din care să rezulte identificarea imobilului în litigiu, acesta a refuzat, depunând certificatul de calitate de moştenitor nr. 71 din 27 aprilie 2004, cu mult peste termenul legal.
Cea de a doua critică întemeiată pe art. 304 pct. 6 C. proc. civ. a vizat acordarea a mai mult decât s-a cerut, respectiv restituirea şi a imobilului din C.F. 7606 Tuşnad cu nr. top 12533/1/2/b/2/b/28, în suprafaţă de 360 mp, proprietar tabular SC C. SA, pe care se găseşte şi vila 35, care, conform evidenţelor de carte funciară a fost proprietatea tabulară a unei alte persoane, M.V.
Recurenta a susţinut că este inadmisibil ca o proprietate tabulară, astfel cum rezultă din înscrisurile în cartea funciară şi expertizele judiciare, să fie restituită altei persoane decât fostul proprietar tabular, numai pe baza prezumţiei că această clădire a fost investiţie comună.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi, la solicitarea instanţei de a se depune originalul contractului de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamantul, (aflat în copie la fila 26 dosar fond), acesta precizând că se află în imposibilitate de a prezenta originalul acestui înscris, depus odată cu notificarea la societatea deţinătoare a imobilului.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză raportat la criticile invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Prima critică referitoare la greşita soluţionare a excepţiei tardivităţii depunerii actelor doveditoare este neîntemeiată.
Într-adevăr, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluţionării notificării, termenul de depunere a actelor doveditoare s-a prelungit până la data de 14 martie 2003.
Această prevedere a fost preluată şi de HG nr. 498/2003, cap. 1 pct. 1 lit. b).
Instanţa de apel a reţinut corect în ceea ce priveşte natura juridică a acestui termen, că este un termen de recomandare, fiind de neconceput ca depunerea peste termen a actelor doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilului supus restituirii, să conducă la pierderea însuşi a dreptului.
Curtea va reţine că soluţia dată asupra fondului cauzei este nelegală, raportat la probatoriul administrat, nefiind incidente dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia contestată de reclamantul P.A.A.T., emisă de SC C. SA, s-a respins notificarea nr. N/153 din 14 august 2001, reţinându-se că nu a fost identificat imobilul a cărui restituire s-a solicitat şi nici nu a fost dovedită calitatea de moştenitor.
Deşi reclamantul a făcut dovada calităţii de moştenitor a defunctului P.M., decedat la 9 septembrie 2001, cu certificatul de calitate de moştenitor nr. 71 din 27 aprilie 2004 eliberat de BNP G.G. din Covasna, nu a dovedit că imobilul a cărui restituire în natură a solicitat a fost proprietatea tabulară a antecesorului său.
Aşa cum rezultă din extrasele de carte funciară depuse la dosar, imobilul înscris în C.F. nr. 7596 apare înscris pe numele proprietarului tabular N.Ş.S., având o suprafaţă de 658 mp şi reprezentând curtea vilei 35, astfel cum se reţine în raportul de expertiză judiciară efectuat de expert tehnic F.I.
Vila în litigiu se identifică cu C.F. 7606 Tuşnad, în corpul funciar cu nr. topografic 12533/1/2/b/2/b/28, cu suprafaţa de 360 mp, având ca proprietar tabular Statul Român şi ulterior pe recurenta SC C. SA.
Acesta din urmă a reprezentat proprietatea tabulară a numitei M.V., de la care a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950.
Contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată invocat de intimatul–reclamant, încheiat la 20 februarie 1943, depus în copie la fila 26 dosar fond, conţine o serie de ştersături şi modificări la rubrica cumpărător şi în lipsa originalului, va fi înlăturat.
Declaraţiile martorilor P.S. şi S.M., audiaţi la cererea reclamantului, în care se menţionează că vila 35 a fost construită de P.M., fără a se putea preciza cine era proprietarul terenului, nu pot face prin ele însele dovada dreptului de proprietate al autorului intimatului, necoroborându-se cu alte probe.
De altfel, martorii au precizat că P.M. era antreprenor de construcţii, fapt ce înlătură susţinerea reţinută de prima instanţă ca o prezumţie certă în sensul că această clădire era investiţie comună a numitei M.V. şi a autorului reclamantului.
Pentru considerentele expuse, Curtea va reţine că în mod eronat s-a admis contestaţia reclamantului în condiţiile în care acesta nu a dovedit că autorul său era proprietarul tabular al terenului şi vilei edificate pe acesta, instanţele de fond şi apel apreciind eronat că sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, urmează ca pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să se admită recursul pârâtei SC C. SA şi în temeiul art. 314 C. proc. civ., să se caseze Decizia recurată, nr. 32/A din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 1595 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Harghita, în fond respingându-se contestaţia reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva deciziei nr. 32/A din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr.1595 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Harghita şi în fond respinge contestaţia reclamantului ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 268/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2656/2007. Civil → |
|---|
