ICCJ. Decizia nr. 302/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 302.
Dosar nr. 16349/3/200.
Şedinţa publică din 13 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 616 din 28 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă în parte contestaţia formulată de numiţii P.C. şi O.A., astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâtul municipiul Bucureşti prin primar general; a fost anulată în parte dispoziţia nr. 4258 din 4 mai 2005 emisă de pârât cu privire la stabilirea valorii echivalente a terenurilor solicitate de reclamanţi şi a măsurilor reparatorii oferite acestora; s-a dispus obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziţie în favoarea reclamanţilor privind propunerea acordării de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005, ca măsuri reparatorii pentru cele două terenuri în litigiu, de 300 mp şi de 342,50 mp.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut în esenţă că:
- reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, pentru cele două terenuri abuziv expropriate.
- suprafeţele de teren în litigiu nu pot fi restituite în natură, iar contestatorii au achiesat la acest punct de vedere, întrucât sunt ocupate în întregime de construcţii noi şi reţele edilitare;
- sunt incidente în cauză dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 10/2001 privind procedura specială de stabilire şi acordare a despăgubirilor, de competenţa exclusivă a Comisiei Centrale constituite în acest scop.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe, prin care s-a susţinut că dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu sunt aplicabile în speţă, a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 586 din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, cu o motivare similară celei a instanţei de fond.
Prin recursul de faţă, motivat în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul a solicitat respingerea acţiunii arătând că dispoziţia atacată, care a stabilit cuantumul despăgubirilor, este legală.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Instanţele au soluţionat în mod corect singura problemă de drept litigioasă din cauză, şi anume incidenţa prevederilor Titlului VII din Legea nr. 10/2001.
Astfel, pe parcursul soluţionării cauzei de către tribunal, la data de 22 iulie 2005, a intrat în vigoare Legea nr. 247/2005, care în art. 16 alin. (2) al Titlului VII precizează expres că notificările care nu au fost soluţionate în sensul arătat la alin. (1) al textului până la momentul intrării în vigoare a legii, se vor preda, însoţite de dispoziţiile/deciziile emise, conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, anume înfiinţată în acest scop.
Instanţele au făcut o interpretare logică şi sistematică a textului, concluzionând că dispoziţiile legii noi aplicabile în speţă, întrucât dispoziţia administrativă fusese atacată în instanţă, deci nu era „soluţionată" în sensul arătat.
Un alt argument reţinut corect de instanţe are în vedere principiul aplicării imediate a legii noi, inclusiv în privinţa raporturilor juridice în curs de desfăşurare (facta pendentia).
În consecinţă, cum hotărârile pronunţate în cauză sunt în întregime legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 586 A din 30 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 316/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 268/2007. Civil → |
|---|
